Marti, 22 August 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Vânătoarea de oameni

27.09.2013 ·Scris de: in Proza,eseu

________________________________________
        Ioana era fericita. Era iubita, se simtea minunat si-si dădea seama că Don este o partida bună. Mama ei totuşi şi-ar fi dorit un barbat realizat din punct de vedere material, dar la elanul Ioanei o lăsase mai moale.
Era fericita, of iubea, si era hotărâtă. Mamica era împotriva, şi-i spunea mereu să nu pripeasca. Era si-o batranica care-i spunea de Dumnezeu, auzi câtaă înapoiere… Se întreba şi nu-şi găsea răspunsul, cum de mai puteau să existe oameni care să mai creadă ăn prostii, în superstiţii

Se pregatea de culcare, computerul cânta « Oda bucuriei « , se ducea la baie sa se macheze. Se masa atenta pe sani, si deodata i-a scapat tamponul…. Era îngrozita, trei fire mari brune îi erau pe sani. Le-a taiat imediat, a băut repede un cogniac si s-a culcat.

Irinel, tatăl Ioneiei era mare demnitar, şi-şi propusese să ajunga la un venit apropiat cu cel al lui Pătraşcu. Auzi tu îndrăzneală ! dintr-o inginerie fiscală ăi-a rontujit substantial venitul. Of, câtă libertate iţi ofera puterea si banii…
Maine avea o zi încarcată, aşa ca s-a dus să-şi facă duşul şi să se culce. Duapa duş, în timp ce ştergea a văzut pe corp mai multr fire de par brun roşcat, lungi, inexplicabil de lungi, pe care nu le vazuse la la duş. Le-a ras şi s-a culcat.

Ioana s-a trezit greu dimineata, îi placea sa leneveasca şi să-şi adune gândurile. Deodata a sarit ca arsa din pat, mâinile şi picioarele îi erau acoperite de par, un par brun roşu…Ingrozitor !
A fugit repede la oglindă, şi a rămas împietrita când şi-a văzut faţa. Era acoperita cu păr…era distrusă, vroia sa se sinucidă. Îi dădu telefon lui Irinel si incepuse să urle si sa plângă, dar spaima ii fu si mai mare când afla ca si taică-sau avea aceleasi probleme.
Era ingrozită era incapabila să raţioneze. Soneria o scoase din apatie, cineva suna. Oare cine era ? nu-i putea desachide, era ingrozitoare. Începuse să plângă, la uşa auzi glasul care altadata o făcuse atât de fericită, era Don, care-i cerea cu tărie să-i deschida. Se uita pe vizor, ăi ingheţă…frumosul Don era acoperit de par, era maimuţă ca ea. Nu ştia dacă să se bucure sau sa ţipe de groază. îi deschise, si se sperie de reacţia de groază ţi de compasiune a lui Don. Dar se priveau intrebatori si derutaţi.

Irinel era cu sticlă de cogniac şi chemase caţiva frizeri să-i tunda parul si să-l radă, îi aştepta si nu ştia ce făceau de întarzie. Îşi făcusera apariţia doua maimute, aidoma ca el, dar pe Irinel il ingozisera aşa de tare încat incepuse sa tipe. Venira si ceilalti colaboratori si toti incepura sa urle, toti se vedeau maimute.
Irinel chema pe Trotus, seful politiei, vroia sa stie ce se intampal, de unde aceasta boala, cum intrase si se abatuse asupra lor. Trotus raspunse timid, si afland ce-i spuse Irinel, hohoti si-i spuse ca si el si ai lui devenisera maimute…

Fratele lui Don observa ca acesta isi utase mobilul si pentru ca stia unde sta Ioana se suie in masina sa se duca la casa domnului Irinel. Pe strada, era aproape pustiu, se mira tare, altadata la ora asta era o forfota mare. Zări niste maimute care fugeau ingrozite, dar ce era cel mai de neinteles, era ca unele conduceau masina. Don demara in tromba, si nefiind trafic, ajunsese relativ repede la vila lui Irinel. Suna la usa si astepa. Cand usa se deschise lesina. Vazu inainte de-as pierde cunostinta, doua maimute care erau langa el. Candi si reveni, se ingrozi si mai tare cand o auzi pe una spunandu-i : « Doru, sunt eu Don, s-a intamplat ceva cu noi. Dar tu, tu esti tot om. Uitandu-se mai atent il vazu pe Don acoperit de par, si realiza ca el este si rămase nedumerit. Ce se intamplase ?

Don se uita cu invidie la fratele sau si nu-si explica de ce el nu este maimuta.
Irinel primi un telefon de la consilierul preşedintelui care-i spusese sa prezinte de urgenta la palat. Urma sa fie o intalnire secreta, probabil in legatura cu situatia asta. Ce or mai fi facut, ce experiente infricosatoare s-au mai facut. Oare Darwin…se răsucea in mormant. Auzi tu … oameni sunt acum maimute.

La conferinta, oricat de mult se obisnuise cu noua infatisare, nu-i putu sa nu-i treaca un fior de groaza si uimire cand vazu toata sala ocupata de maimutoi, nu era nici tipenie de om. In fotoliu statea o aratare cheala si paroasa şi chioară, îl recunoscu pe presedinte, ce maimutoi oribil.

Deodata s-a intamplat ceva inedit, un om si-a afacut aparitia iî sala, păşea timid, frecându-şi  permant mâinile. Se uită cu spaimă în sală si inainta spre un loc liber. Mai aparu un om si acesta se alatura primului. Irinel privea cu amuzament scena, ce tâmpenie, ce se intamplase unii se transformasera alţii nu.

Un maimutoi gras si burtos privi cu ura la cei doi oameni, si le spuse ca nefiind ca majoritatea sa paraseasca sala. Maimutoii au inceput sa aplaude si sa spuna cuvinte dure la adrea celor doi. Preşedintele se ridica isi aranja blana de pe cap, isi drese vocea si incepu sa râda in hăhăit îngtozitor molipsitor. Maimutele se uitau la presedinte si asteptau sa incepa sa le vorbeasca. Acesta se uita cu ură la oameni si-i dădu afară, pentru ca nu aveau par politic, erau niste mutanti, fiind in minoritate. Primise telefon, şi-n America peste tot era la fel. Experimentul MANTUS a avut o nefuncţionalitate, trebuia sa transforme numai interiorul nu si exteriorul. Ce se intamplase oare. Experimentul a fost in tarile inapoiate si foste, si se parea ca reusise.

Maimuţoii incepusera sa se agite, urau din ce mai mult pe oameni, li se păreau inferiori inadaptati. De fapt ei erau specia dominatoare. I-au alungat grosolan pe oameni, acestia fugind ingroziti. S-au repezit la presedinte si in spatele acestuia era o cruce si-o icoana, le-au dat jos si le-au calcat in picioare. Urau lucrurile aste stupide ale oamenilor inapoiati.

Pe strazi oamenii, care mai ramasesera, erau imbranciti cu ura si fugeau din fata maimutelor. Bisericile au inceput sa fie daramate, si tot ce aminte de acest cult ii irita la culme pe maimutoi.
Au ridicat, ca pe un steag, o fasie ce reprezenta 100 de dolari, ce falfaia liber si nestingtherit deasupa cerului liber. Asta da cult.
Oamenii ingroziti incercau sa mai salveze cate ceva din ura maimutelor. Luau icoane, carti si impreuna au fugit in munti.
Maimutele s-au dumirit, au trimis o echipa de interventie. Oamenii trebuia ucisi.
Incepuse vanatoarea de oameni.

Diana era îngrozită, se uita în oglindă și nu-i venea să creadă, avea mustață, și nu orice fel de mustață ci una stufoasă și groanic de roșie. De ieri începuse să se sinmtă ciudat, o amețeală și o incețoșare a vederii și o mâncărime teribilă a pilelii. Nu era singurul loc în care începuse să-i crească păr, și pe piept avea un stuf dezgustător. Se întreba unde este Tom, de ce nu este cu ea tocmai acum, dar se și îngrozea la ideea că o s-o vadă așa. Era furioasă…țipa de ciudă, era ca turbată.

Irina tocmai fugise, era înspăimîntată în jurul ei erau numai maimuțe ce țipau și gesticulau groaznic. Săraca fugea și d-abia aștepta să ajungă acasă și să se ascundă. Ajunsă acasă înlemni de frică, o goază şi nedumerire, mama ei, Diana se chinuia cu părul de pe picioare. Cocheta şi drăguţa mama ei era acum o maimuţă disgraţioasă.
Diana îşi zări fica,văzu groaza din ochii ei, dar furia, mâncărimea o făcea furioasă, raţiunea, umanitatea îi dispăreau în ţipete şi salturi dizgraţioase. Aruncă cu o statuietă a lui Zeus, o statuie grea de bronz. O lovi pe Irina care nu se aştepta la reacţia maică-sii şi se prăbuşii la pământ. Diana se repezii la fica ei şi o călcă în picioare şi urla înfiorător.

Deodată îşi făcu apariţia Tom, săracul îşi văzu fica lovită şi căzută la podea, era descumpănit, el ce avea mult sânge rece se blocase. Diana îşi recunoscu soţul, dar el nu-i mai spunea nimic…decât o porţie mare de sex. Se repezi la bietul Tom care înlemnit vedea cum maimnuţa îi sfaşie hainele. Apucă de jos o piatră şi-o lovi, aceasta urlă şi se prăbuşi la picioarele lui. Se descotorosi şi se îndreptă spre Irina, era îngrozit, avea capul spart şi zăcea inertă într-o baltă de sânge. O luă în braţe şi o sărută cu dragoste, se ruga şi plângea, nu ştia unde îi este soţia, se ruga şi plângea. Irina mişcă…eh !!! doamne, era în viaţă. Se aplecă asupra ei şi o bandajă. Irina se uită la maimuţa căzută la picioarele tatălui ei, srigă cu groază :
Tata, tată, este mama, este Diana, doamne ce nenorocire. Tom se uită la maimuță, o luă în brațe pe Irina protector şi începură să plângă…

Deodată se auziră ţipete şi răcnete, Tom îşi luă fetiţa şi fugi. La timp, pentru că în jur de 20 de maimuţe îşi făcură apriţia. Erau furioase, se agitau puternic, aveau bâte şi căutau pe oameni să-i omoare. O găsiră pe Diana, un urlet scoaseră un răcnet lugubru cu tentă de furie. Căuteau şi cotrobăiau peste tot.
Inima Irinei bătea săi spargă pieptul, era evident că o să fie descoperiți. Atunci Tom o împinse pe Irina și-i spuse să tacă. Ieși din ascunzătoare și o luă la fugă, maimuțele urlând infiorător o luară după el. Tom vroia să se depărteze cât mai mult, așa dându-i Irinei o șansă să fugă.
Nu după mult timp naimuțele îl prinseră și cu bratele îl făcură în căteva secunde o masă de carne, apoi o maimuță, care părea să fie șefa, îi despică dintr-o lovitură țeasta și o înfipse triumfător într-o bâtă. Urmară urletele celorlalte și dasul înfiorător din jurul lui Tom.

Irina înlemnise….îi era frică și să respire. Maimuțele după ce-l omorâseră pe Tom plecaseră în căutarea altor oameni, vroiau să-i omoare pe toți. După mult timp Irina își făcu curaj și ieși din ascunzătoare și fugi spre pădure.

Ani era descumpănită îi trecu furia, creierul parcă i se mai limpezise, știa că avuse o criză, Iulia și Doc numai erau, dar înainte de a leșina îî văzuse cu ochii ei cum se trensformaseră în maimuțe. Oglinda îi spunea că este încă om,cu toate că simâea că nu este ca cea de dinainte, simțea că nu este singură, dar nu în exterior ci înterior. Nu se temea de nimic, iar când maimuțele o găsieră o mirosiră și nu-i făcură nimic. Rămase puțin iterzisă, cu toate că în interiorul ei știa că nu mai era om, sau mai bine zis tot ce era uman…dispărea.

Plecă și-n drum o zări pe Irina, trăia sentimente contradictorii, unul de ură și scârbă și altul de compătimire. O văzu pe Irina rănită și se apropie de ea. Irina se bucură tare, începu să plangă, era un plans nervos, cu sughițuiri și suspine.
Ani se mira de ea însăși, pe de o parte ar fi sfâțiat-o pe fată, pe de altă îi era milă. Simțea și ura ți mila în același timp la fel de puternice. Din disperarea asta ieși cînd văzu un grup mare de oameni ce se apropiau de ele. Lui Ani începu să-i fie frică în timp ce Irina sărea în sus de bucurie. Oamenii le zăriseră și se apropiară precauți. Căinii o lingeau pe Irina și o lătrau aprig pe Ani.

Le luară imediat pe amândouă și se îndreptară spre munți, orice secundă le putea periclita viața. Deodată o umbră le trecu prin față, era o maimuță. Oamenii rămaseră împietriți, maimuța fugea, iar Călin și Ștefan o prinseră relativ ușor. Maimuța țipa și dădea să scape. Nu vorebea și-i privea speriată pe oameni. Realizaseră că era un animal nevinovat și i-au dat drumul. Maimuța o luă la goană ca din gură de pușcă. Fuga nu o duse prea departe, niște maimuțe gălăgioase o prinseră o mirosiră și țipând îi sfărmară capul. Luară urmele oamenilor și se îndeptară spre aceștia. Oamenii erau mai mulți și au reușit să alunge maimuțele.
Oamenii au urcat și au ajuns sus în imediata apropiere a Sfinxului, și undeva mai ferit și-au organizat tabăra. Aici puteau vedea mai bine pericolul.

Ani se simțea străină ar fi vrut să fugă, dar îi era frică și de furia maimuțelor. De un timp în coace avea continu un dialog cu ea însăși, un dialog contradictoriu, ceva mult mai puternic decăt o mustrare de conștiință. De multe ori chiar fiind prezentă fizic se simțea in altă lume, cu toate că mai era încă în lumea oamenilor. Realiza groaznic…și plină de groază că începuse să vadă realitatea dintr-o oglindă. Acolo din oglindă…îi privea cu ură pe oameni și-i vroia pe toți morți.
Exista în ea ceva care-i spunea să iasă din oglindă, să spargă sticla și să intre în rândul oamenilor. Cineva îi spunea că degeaba așteaptă pe cineava să-i spargă oglinda…pentru că numai ea putea să-o spargă.

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

Eu, eh încă mă lupt cu eu, ne tăvălim amândoi la malul Mării din Sine.

13 comentarii la “Vânătoarea de oameni”

  1. OpenMedia OpenMedia says:

    interesantă viziune apocaliptică asupra societăţii.părăsirea lui Dumnezeu transformându-ne în maimuţe.

  2. Eh, m-am inspiritat din Platena Maimuţelor. Ţi-a plcăcut filmul ?

  3. OpenMedia OpenMedia says:

    efectele sunt bunicele rezultatul foarte prost, dacă vorbeşti de ultimul din serie. mai credibil cred că a fost nr2 sau 3

  4. Eu mă refer chiar la Planeta Maimuţelor cu Charlton Heston, rolul lui Taylor.

  5. Este o contradicţie, eu văd oamnenii cum se transformă în maimuţe…dar nu fizic, ci moral, spiritual…o involuţie. In ceea ce am scris…aveam nevioe de aşa ceva, eh.

  6. OpenMedia OpenMedia says:

    primul din serie l-am uitat. a fost acum 113 ani

  7. Eh, eu am 538 de ani doamnă, doar atât mi-au pus ăia pe netlog. Eh, mi-am adus aminte de Someehere in time, ai vrea s-o cunoşti pe Elisabeta. Vi in timp ?

  8. Am să pun continuarea dacă nu te superi.

  9. OpenMedia OpenMedia says:

    viziunea ta despre pierderea umanităţii în momentul pierderii credinţei are un punct slab:maimuţele rezultate aşa cum le-am înţeles eu nu şi-ar distruge niciodată uneltele. :)

  10. andreibogdan says:

    am vazut si io filmul :P

  11. Dezumanizarea nu ar însemna pierderea integinţei…ci devenirii lor din ce in ce mai răi…mai departe de om şi deci de Dumnezeu.

  12. roxana92 says:

    =D>

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.