Joi, 14 Decembrie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

UN ZÂMBET

19.02.2013 ·Scris de: in Sci-Fi, Fantasy

                   Era perfectă. Dacă Afrodita ar fi fost reală, ar fi trebuit să arate precum imaginea unduitoare pe care el o privea prin luneta uneltei cu care îşi câştiga existenţa. Dar încă nu era perfectă. El avea să-i aducă pentru o secundă perfecţiunea. Nu era treaba lui să aducă îmbunătăţiri făpturii care se admira în oglinda apartamentului aflat în blocul de peste stradă, frumoasă, dar a cărei inteligenţă se reducea doar la folosirea farmecelor personale pentru obţinerea unor foloase materiale, şi a şantaja persoanele care se foloseau de ea pentru a-şi satisface plăcerile trupului şi a-şi afirma statutul în cercul puterii. Nu oricine îşi permitea să se folosească de un asemenea exemplar. Din păcate pentru frumuseţea blondă, aceasta se lăcomise şi încercase să obţină mai mult decât preţul pentru partidele de sex prestate clientului lui. Nu-l interesa ce ştia ţinta lui. Treaba lui era să o facă să tacă pentru totdeauna. Extrase cu grijă cartuşul din micuţa cutie frigorifică care îi menţinea gloanţele în forma necesară pentru îndeplinirea job-ului pentru care primea 100000 de dolari de ţintă. Cu o grabă calculată îl introduse în armă, şi după o scurtă fixare a ţintei făcu ca o mică floare roşie să apară pe pielea albă a frumoasei de peste drum. Acum era perfectă. Micul semn roşu avea să vină ca o completare a perfecţiunii de marmură vie pe care natura o crease. Era destul de greu pentru un criminalist să descopere amprenta unui arme pe un glonţ care s-a topit. Fără grabă îşi strânse arma, o băgă în geanta compactă pe care o luă pe urmă şi părăsi calculat încăperea.

Acum urma a doua parte plăcută a zilei. Merse liniştit încă vreo două sute de metri, după care opri un taxi.

-La biserica St.Clarance, spuse scurt. După 20 de minute plăti pentru cursă şi intră în biserica în care un enoriaş în vârsta căuta sprijinul disperării. Se îndreptă cu siguranţă spre confesional unde intră şi aşteptă punându-şi ordine în gânduri. Zgomotul făcut de glisarea micii ferestruici găurite îl întrerupse din calculul rece pentru următoarea ţintă. Îi plăcea meseria lui. Nu rămânea fără clienţi niciodată.

-Spune fiule cu ce te pot ajuta?

-Iartă-mă Părinte că am păcătuit.

Un icnet scurt îl făcu să-şi dea seama că fusese recunoscut.

-Spune!

-Părinte am ucis din nou.

Tăcerea grea a preotului întreruptă de răsuflarea sacadată a acestuia îi dădu satisfacţia atingerii scopului propus.

-De ce mă chinui?

-De ce te chinui singur. Ştii cum poţi pune capăt la chinul tău. Tot ce trebuie să faci este să te duci la poliţie şi să spui tot ce ţi-am spus.

Iar tu ştii că nu pot face acest lucru.

-Atunci rabdă în tăcere şi dă-mi iertarea, şi mai repede că astăzi am de făcut un cadou, doar este ziua ta de naştere!

-Iertarea veni aproape neauzită din cauza oftatului.

Ieşi din confesionar urmat la scurt timp de un preot care emana împăcarea cu lumea, dar a cărui frunte era brăzdată de un rid adânc al multor taine ale păcatului lumesc.

Ieşiră din biserică, iar cu un semn îl făcu pe preot să-l urmeze.

Ajunseră în scurt timp la Fordul ponosit care le slujea drept mijloc personal de locomoţie. Se suiră în tăcere în maşină, preotul pe locul din dreapta.

-Unde mergem întrebă acesta?

-Să-ţi dau cadoul se ziua ta. Tăcerea se lăsă între ei. Merseră aproape o oră ieşind din oraş şi se opriră în faţa unei treceri de cale ferată.

-Ce aşteptăm aici, întrebă preotul cu un glas senin?

-Aşteptăm să-ţi vină cadoul ca răspuns la toate chinurile tale. Stai liniştit, nu o să aşteptăm prea mult, îi răspunse uitându-se scurt la ceasul de la mână.

În scurt timp văzură cum apare un tren.

-O să vedem dacă ai dreptate frate, spuse înainte de a accelera şi a se ciocni violent de trenul care trecea!

 

Ştiu imediat unde se află, şi ştiu că picase testul pe care tocmai îl terminase.

Se ridică în capul oaselor pe marginea patului de test şi începu să aştepte derularea scenariului al cărui actor principal era şi pe care îl văzuse derulându-se de multe ori în perioada de pregătire pentru test pentru alţi candidaţi, scenariu care se termina cu eliminarea celui care picase testul.

În locul executorului îl zări intrând pe uşa glisantă pe sufletul lui pereche, pe fratele de incubaţie.

-Cu siguranţă că ai luat testul!

-Cu punctaj maxim! Drept pentru care am primit permisiunea să te conduc spre camera de execuţie. Datorită privilegiilor căpătate i-am convins să-ţi mai dăm o şansă, pentru că eu funcţionez la capacitate maximă doar împreună cu tine, şi pentru că noi nu distrugem o investiţie fără a căuta să obţinem un profit cât de mic. Ai o şansă unică doar spre drumul spre execuţie. Trebuie să fi atent şi să te mişti repede!

Terminând de spus asta îl invită să iasă din camera de testare, şi să fie încadrat de escortă. Cei patru replicanţi îl încadrară şi porniră spre capătul holului unde era localizată camera de dezintegrare. Era bucuros că mai avea o şansă şi avea să profite de ea.

-Spune-mi unde este Dumnezeul din visul tău? De ce nu te ajută acum? Auzea în urechi întrebările fratelui de incubator. În tot acest timp ochii căutau şansa pomenită. Într-o lume perfectă armele erau perfect asigurate, nicidecum precum era tocul gărzii din partea din faţă, stânga. Fără să gândească, din automatismul căpătat în timpul antrenamentelor, se repezi şi smulse arma escortei cu mâna dreaptă, lovind cu piciorul o altă gardă. Îndreptă arma spre una dintre gărzi, dar nu avu puterea să apese declanşatorul disruptorului. Era greşit. Ştia! Replicanţii creaţi de oameni, şi pe care ar fi trebuit să-i conducă dacă trecea testul pentru apărarea împotriva exteriorului erau mai mult decât nişte unelte. El ştia că au suflet la fel ca orice altă creaţie conştientă de sine, anularea voinţei neînsemnând anihilarea sufletului. Îi întinse arma fratelui său, şi îşi reluă drumul către moarte.

-Îmi pare rău pentru tine, dar numai din obişnuinţă. Şi mai rău îmi pare pentru că am insistat să mai ai o şansă. Nu o meriţi!

-Nu mai avem mult frate, dar aş vrea să-ţi spun o singură întrebare:

De unde ştii tu care este adevăratul test? îl întrebă şi merse mai departe.

-Mă jigneşti! Realitatea testului te-a îndepărtat de tot de adevărata realitate. Ştii că am riscat cerând o nouă şansă pentru tine, şi că o să fiu pedepsit pentru că te-am creditat cu încredere, pentru conducere însemnând că şi eu am fost contaminat de exterior. Am să mă uit cu bucurie cum eşti dezintegrat!

Uşa se deschise fără zgomot şi el păşi înăuntrul camerei de execuţie, întorcându-se spre hubloul uşii camerei cu faţa.

Albul camerei cubice era aproape derutant. Se uită spre hubloul unde faţa fratelui de incubaţie strălucea de o satisfacţie răutăcioasă şi răzbunătoare.

 

Se întoarse şi plecă spre centrul de comandă unde avea să-şi ia în primire atribuţiile. Imaginea dinaintea morţii fratelui însă îi rămăsese în minte, iar zâmbetul aceluia cu o fracţiune dinaintea dezintegrării îl convinse că nu el era cel care trecuse testul.

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

fără ocupaţie şi realizări materiale şi profesionale,un pesimist optimist,care o duce rău bine de tot sau bine rău de tot(încă nu m-am decis),dar mă doresc un fel de ‘gigi contra’ la tot şi la toate,dar nu-mi reuşeşte prea bine nici treaba asta

Site-ul meu: http://opinia1.ro

7 comentarii la “UN ZÂMBET”

  1. Foarte interesant…

  2. 1.cine e persoana din fotografie?
    2.textul e traducere sau scriere proprie?mi-a placut mai mult prima parte, partea a 2a pare un scenariu de film

  3. 1.persoana din fotografie este captură din filmul ‘blade runner’,unde apare conceptul replicanţilor.în rest este scriere proprie.
    2.este coloana sonoră a filmului amintit,care aparţine lui vangelis.
    mulţumesc :)

  4. Ascult si eu Vangelis,le cunosc muzica. Partea adoua a textului m-a intrigat putin, dar acum imi dau seama ca *seamana*/se potriveste/ cu figura personajului de film.Nu am fost pregatita cu lectura pentru trecerea dintr-un plan mai real in altul fiction.

  5. Mi-a placut …interesant mod de a explica inexplicabilul din partea unui pesimist optimist.

  6. Cosmin Ionut says:

    interesant mi -a plăcut

  7. Constanta Ferentz 13 says:

    E o idee! Adică de ce să pedepsești un călău? Fiindcă a executat un ordin? De când au lunetiști și calăii voie să discute un ordin? Păi, de ce nu a murit popa?

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.