Joi, 19 Octombrie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Strigătul unei iubiri mute

12.09.2014 ·Scris de: in Proza,eseu

fugara b     Strigătul unei iubiri mute

Trrrrrrr!!!! Trrrrrrr!!! Trrrrrrrrrr!!

Alarma sună ascuțit în urechea mea. Deschid ochii cu greu și mă uit la ceas: 8:32. Ah, la naiba! Iar am întârziat…

Îmi fac un duș rapid, mă îmbrac și plec, dar…. surpriză! Mașina nu pornește…. Chem un taxi, mașina o voi duce la reparat mai târziu.

Ca să ne înțelegem…. Nu mă grăbeam să ajung la școală, nu sunt tocmai un elev model, ci să îl văd pe el. Deși toți băieții din școală mă plăceau, eu îl vroiam doar pe el, iar tot ce făceam era ca să arăt bine pentru el… Tipic, nu?

Ziua de școală a fost una obișnuită, ci nu una atât de promițătoare cum avea să ajungă mai târziu… Ajunsă acasă, o strig pe mama:

– Mamă, poți să-mi duci mașina la reparat? Nu mi-a pornit de dimineață…

– Îmi pare rău, draga mea, dar va trebui să te duci tu la mecanic. Tocmai m-a sunat tatăl tău, a intervenit ceva la firmă și trebuie să ajung imediat. Apropo, Martha are câteva zile libere.

Perfect! Acum trebuia să-mi pregătesc singură și prânzul… Mama și tata conduceau împreună o afacere de succes ce ne plasa în topul celor mai bogați oameni din oraș, dar nu aveam o menajeră? Strigător la cer! O să opresc la Event, restaurantul meu preferat, după ce mă voi întoarce de la mecanic.

Am sunat la firmă, mi-au remorcat mașina, iar eu i-am urmărit cu taxiul. Nu aveam de gând să-mi las mașina, un Bmw I8 nou-nouț, pe mâna oricui…

– Ce s-a întâmplat domnișoară? Mă întrebă mecanicul care nu părea mult mai mare decât mine

– Nu mi-a mai pornit de dimineață… Tu să-mi spui ce s-a întâmplat, i-am spus eu ironică, iar el mi-a zâmbit evident neafectat de superioritatea cu care îl tratam.

Am stat acolo aproximativ 2 ore ca să aflu că este nevoie de o piesă ce trebuie comandată și că aproximativ o săptămână nu voi mai avea mașină.

– Glumești? Ști cât de greu e să găsești un taxi în zona în care stau eu?

– Îmi pare rău, domnișoară, spuse mecanicul, pe al cărui ecuson scria Matt, dar nu putem face nimic fără această piesă.

– Mda, bine…

Cum să te îndrăgostești

A doua zi m-am trezit buimăcită… un claxon de mașină mi-a dat trezirea. Mă uit la ceas: 07:55… Of, Alice, veșnic întârziata…..

Peste 20 de minute ies pe ușa casei, iar in graba mea de a găsi un taxi mă lovesc de un bărbat…

– Hei, uităte pe unde mergi!

– Păi chiar pe tine te căutam, Alice. Stau 2 străzi mai sus… Mă gândeam să te duc la școală…

– Oh, Matt. Nu mersi, ma descurc.

– Deja ai întârziat și ști cât de greu este să găsești un taxi in zona asta?

– Amuzant…

– Haide… Eu sunt cea mai bună șansă a ta.

– Pfff…. Ok.

Și astfel am urcat în mașina mecanicului… Nu era ea ultimul răcnet, dar măcar era bine îngrijită și curată. Matt a fost tot drumul tăcut, motiv pentru care am acceptat să mă conducă la școală și a doua zi de dimineața. Nu sunt adepta convorbirilor matinale. O dimineață tăcută este cel mai bun energizant pentru mine. Dar miercuri… Miercuri m-a așteptat in dreptul mașinii cu un buchet de crini și trandafiri:

– Hei, de unde știai că sunt preferatele mele?

– Mi-am făcut temele..

Dar nu! Nu i-am mulțumit și nici nu l-am pupat pe obraz. Uram să accept ideea că începuse să îmi placă Matt. Adică, era un tip simplu, iar eu deja aveam un iubit. Un iubit care nu mă ducea la școală, care nu-mi aducea flori și care nu-mi spunea cât de minunat arăt când coboram din mașină. Și atunci am avut revelația. Trebuia să o termin cu Will. Ceea ce am și făcut. Dar sunt convinsă că nu vă interesează detaliile, deci o să continui povestea mea cu dragul de Matt.

Joi dimineața m-am decis să-i vorbesc:

– Cum a fost dimineața ta?

– În regulă, spuse el mirat. Ascultă, nu trebuie să facem conversație, poți doar să-mi spui de ce ai nevoie.

– De ce crezi că aș avea nevoie de ceva?

– Fetele ca tine nu vorbesc cu băieți ca mine decât dacă au nevoie de ceva.

– E jignitor, să știi!

– Dar adevărat…

– Dar adevărat, aprob eu cu vocea stinsă.

– Deci?

– Deci, nimic, uita!

– Hmm… ok!

– Doar atât? Nu ai de gând să insiști să îți spun?

– Nu…

Ajunseserăm. Am coborât din mașină și am trântit portiera. Credeam că această discuție fusese terminată, dar Matt nu avea de gând să lase lucrurile așa. Pentru prima oară, după terminarea orelor mă aștepta în fața școlii să mă ducă acasă.

– Nu, mersi, nu am nevoie.

– Alice…. o să plouă…

– Ba nu! am răspuns copilărește.

Am mai făcut câțiva pași, timp în care el m-a urmat cu mașina și… a început să plouă. Deja udă leoarcă, m-am așezat pe bancheta din dreapta. Tot drumul nu am schimbat o vorbă. În fața casei, motorul se opri.

– Ești atât de copilăroasă și răsfățată, dar mai ales încăpățânată. Ești udă din cap și până în picioare, dar totuși… ești atât de frumoasă, adăugă el, iar vocea i se umplu de duioșie.

– Eu…, dar nu apucai să termin, căci buzele sale moi le atinseră pe ale mele și le deschiseră într-un sărut.

Desprinzându-mă din magia acelui moment, i-am urat noapte bună și am coborât din mașină. Un zâmbet tâmp mi-a luminat fața și toată seara am gândit numai Matt, Matt, Matt.

Când „îți pică ceru-n cap”

Câteva luni m-ai târziu, vara se apropria, iar eu și Matt eram îndrăgostiți nebunește, mai ales eu, eram mai îndrăgostită ca niciodată.

Ce ne doream? O vacanță la mare împreună… Banii? Nu erau o problemă. Părinții mei? Da. Cum am ajuns la asta? Să vă povestesc…

Cu câteva zile în urmă, le-am cerut părinților și sorei mele mai mici o cină în familie la care să îl cunoască pe iubitul meu, Matt. Inițial, părinți mei fuseseră super încântați. Matthew mă schimbase în bine. Fără nopți pierdute, ieșiri, absențe sau note proaste, ba chiar nici nu mai întârziam la școală. Nu mai cheltuiam banii pe orice și devenisem mult mai matură și mai responsabilă, gândindu-mă la viitorul meu. Toate în doar 4 luni și toate datorită lui Matt. Desigur, situația sa materială nu era la același nivel cu a mea, însă asta nu parea să-l deranjeaze pe tatăl meu până când mama a întrebat:

– Ce ce te ocupi tu, Matthew?

– Ma ocup de atelierul auto al tatălui meu.

– Planuri pe viitor nu ai?

– Ba da, mi-aș dori să extind un lanț de ateliere auto. „La Smithson” spuse el și rase, iar tatăl meu încremeni.
– Eșt fiul lui Earl?

– Da, da. Îl cunoașteți?

– Da, spuse tatăl meu și se ridică. Mă scuzați.

A doua zi de dimineața a trântit ușa camerei mele și mi-a strigat răstit și hotărât:

– De azi înainte nu te vei mai vedea cu acest băiat.

– Dar tată… De ce?

– Pentru că așa spun eu. Ești doar o copilă și ar trebui să fie suficient, și spunând toate astea întoarse spatele și plecă. O puteam auzi pe mama care încerca să îl calmeze, fiind și ea la fel de nedumerită de întorsătura situație la fel ca și mine.

L-am sunat pe Matt:

– Tatăl meu a luat-o razna.

– Ce s-a întamplat?

– Trebuie să vi să mă iei.

– Sigur, scumpo.

A fii sau a nu fi? Aceasta este întrebarea

– Hai să mergem într-un loc liniștit, spun eu odata urcată în mașină.

– Iubita mea, mă sperii, ce s-a întâmplat?

Lacrimile mă podidiră, iar el se uita întrebător și disperat.

– Tatăl… tată meu..tatăl meu nu vrea să fim împreună, mi-a… mi-a interzis să te mai văd, i-am spus eu printre suspine.

Aceste vorbe l-au izbit puternic pe Matt care repeta nervos:

– Este acasă? Este acasă? ESTE EL ACASĂ? Răspunde-mi!!

– Nu…

– La firmă… este la firmă. Trebuie să îi vorbesc!
Matthew gonea acum mașina de parcă intrase în transă. Km creșteau, la fel și viteza.

– Încetinește, te rog! Spun eu, însă prea târziu, căci Matt pierdu controlul mașinii, ne izbirăm de copac, iar ochii mi se închiseră când mașina începu să se rostogolească.

***

Deschid ochii încetișor:

– Un… Unde sunt?

-Ești la spital, îmi răspunse o asistentă. Ai suferit un accident de mașină, acum ești bine, dar mâna ta va sta în ghips ceva timp…

– Matt…

– Oh. probail te referi la fratele tău. Este bine și el, a scăpat doar cu câteva zgârieturi. Nu s-a trezit încă.

– El…nu este fra…ffratele meu.

– Cum să nu, drăguțo? Probabil ești încă amețită după anestezie.

– Nu, vă în..înșelați. Deabia rosteam cuvintele, iar ce îmi spunea asistenta era de neînțeles.

– Mâna ta a fost rănit. A fost nevoie de intervenție chirugicală. Ai pierdut foarte mult sânge și testând grupa, am constatat că aveți și aceeași boală genetică.

– Boală genetică?

– Da, doctorul o să îți explice mai bine.

– Dar…nu suntem frați.

– Oh, scumpo, îmi are rău că afli așa… Se auzi vocea tatălui meu. Acesta este motivul pentru care am fost împotriva relației voastre… Elena, mama lui Matt… am fost îndrăgostiți o vreme…

– Dar, tată, nu e posibil…NU!!! Nu accept să cred asta.

***

Două luni mai târziu, doctorul îmi scotea ghipsul…. Doar ce aflasem că accidentul îmi agravase boala… Mai aveam maxim 6 luni de trăit…

Matthew? Probabil că aflase și probabil că el avea să fie bine…Eu? Mi-am golit conturile și m-am urcat în primul tren care a plecat din gară. Destinația? Necunoscută momentan. Oh, cât despre strigătul despre care vă vorbeam… Este către o iubire ce avea să rămână mută la strigătul disperat al inimii mele…

(concurs)

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message

3 comentarii la “Strigătul unei iubiri mute”

  1. OpenMedia OpenMedia says:

    =D>

  2. Virginia says:

    Felicitări! Un vot de la mine! =D>

  3. melisa melisa says:

    trista poveste..de ce mereu se intampla asa?

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.