Sambata, 14 Decembrie 2019

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

RĂZBUNAREA NEAMULUI ROŞU(IV)

17.04.2013 ·Scris de: in Proza,eseu

 

         O palmă răcoroasă îi atinse fruntea încinsă de atmosfera ireală a locului unde se afla. În faţa ochilor o femeie tânără cu o privire bătrână acoperi cerul fantastic care îi încingea capul. Apariţia era o nouă lovitură aplicată gândirii. Ar trebui să urmez sfatul dat şi să simt şi să înregistrez totul în minte astfel risc să înnebunesc.

-Pentru cineva care este drogat gândeşti destul de bine şi ar trebui să-ţi asculţi ultimul gând! îi pătrunse din nou în minte bătrâna.

-Ridică-te şi mergi! îi spuse zâmbind tânăra mângăindu-i fruntea şi răcorindu-l.

Aşteptă câteva momente şi se ridică ameţit în picioare. Peisajul care i se înfăţişă era la fel de ciudat ca şi atunci când zăcea pe spate. Era într-o oază de deşert înconjurat de cactuşi diferiţi de o culoare verde prăfuită. Nu se vedea nimic de jur împrejur. Soarele dogoritor luna sângerie şi curcubeul tronau peste el şi tânăra cu privire bătrână care îl urmărea cum se învârte în căutarea unui reper care să-l lămurească ce se întâmplă. Nu putea să vadă nici o deschidere în zidul de cactuşi de înălţimea unui copil de câţiva ani. El şi frumoasa cu păr negru şi privirea verde erau ca într-o celulă de ţepi.

-Urmează cărarea spuse aceasta  deschizându-i cu un semn ieşirea din celula verde.

-Cine eşti? Întrebă, dar nu mai avu cine să-i răspundă.

Neavând altceva de făcut urmă cărarea străjuită de cactuşi. Nu ştiu dacă cărarea era dreaptă sau cât merse pe ea. Soarele ardea la fel de tare, dar urma răcoroasă a palmei frumoasei necunoscute părea să-l protejeze. În depărtare văzu o construcţie care, ca şi locul, nu avea nici un înţeles aici. Încet, în timp ce doar propria transpiraţie sărată îi potolea setea atunci când reuşea să ajungă la colţurile gurii, ajunse la o boltă de piatră cocoţată pe un piedestal ce părea că se contopeşte cu nisipul prăfos care îi încetinise mersul. Neavând altă opţiune urcă cele câteva trepte şi păşi  sub bolta de piatră.

 

Întunericul înserării şi răcoarea unui curent de aer luă locul peisajului deşertic. Pe cer doar o lună sângerie mai amintea de cerul trecut. În jurul lui zidurile unor clădiri de demult, ce păreau proaspăt dezgropate de urmele timpului îl duseră cu gândul la situl arheologic de peste drum de încăperea unde teoretic ar fi trebuit să se afle. Fără efort se săltă şi ieşi din situl arheologic îndreptându-se spre intrarea acoperită de perdeaua de mărgele. Mica ferestruică pătrăţoasă de la încăperea spre care se îndrepta era întunecată, şi nici prin perdeaua de mărgele nu se întrevedea ceva lumină.

Dând la o parte perdeaua pătrunse în încăperea unde el ar fi trebuit să se afle într-un scaun delirând în urma unei porţii lichide de mescalină sau ce naibi o fi fost. Masa cu cele două scaune, din care unul era ocupat de bătrâna vrăjitoare erau aşa cum le văzuse înainte de a bea băutura din cupa care lipsea acum şi care îl dusese spre alte locuri. Fără să aştepte vreo invitaţie se aşeză pe celălalt scaun în faţa celei care îl vrăjise.

-Nu te-am vrăjit! Alegerea călătoriei a fost a ta şi numai a ta. Tu ai venit aici şi tu ai băut cheia spre o altă lume.

-Dar de ce?

-Presupun că ai vrut să afli răspunsuri. Dar cu astfel de întrebări mă îndoiesc că o să le afli vreodată.

Bătrâna avea dreptate. El venise aici şi fusese alegerea lui să bea o băutură despre care i se spusese că este un drog.

-Mayahuel este numele meu, şi ar trebui să şti ceva despre mine ţinând cont că meseria ta presupune să cunoşti trecutul neamurilor.

-Eşti o zeiţă?

-Sunt ceea ce sunt, cum m-aţi cunoscut şi numit voi biete fiinţe pedepsite.

Hotărî să lase jocul ghicitorilor pentru altă dată.

-De ce a venit fratele meu la tine?

-Dacă ai fi citit scrisoarea pe care o porţi la piept poate că ai fi aflat o parte din răspuns.

-Acum pleacă! Afară te aşteaptă taxiul care te-a adus. Spune-i prietenului tău că rugăciunile şi crucile te ajută uneori, dar nu întotdeauna.

Se ridică şi ieşi  afară lăsând în întuneric încăperea ce fusese luminată ca ziua până când ieşise din ea. În faţa intrării taxiul care îl adusese aici îl aştepta.

-Bună seara domnule! îl salută Manuel.

-Bună seara!

-Să mergem la hotel îi spuse acestuia urcându-se pe locul de lângă şofer.

-Aţi aflat ce doreaţi?

-Nu am aflat nimic, dar cred că ar trebui să-ţi transmit că rugăciunile şi mătăniile nu ajută, nu te ajută întotdeauna, şi părerea mea personală aici în nici un caz.

-Ştiam eu că este ceva necurat aici.

-Nu ştiu dacă necurat, dar o să încerc să aflu ce se întâmplă şi de ce se întâmplă.

Restul drumului până la hotel îl parcurseră în tăcere.

-Mai doreşti să vii  să mă duci înapoi atunci când te voi chema?

-Curiozitatea o să fie cea care o să mă omoare, dar sper ca credinţa mea în Dumnezeu o să întârzie acel moment.

-Da, doar sunaţi şi voi fi aici.

-Mulţumesc.

-Faţa domnului Ortega care îl întâmpină la recepţie arăta ceva ce aducea cu surprinderea şi uşurarea.

-Bună seara domnule John!

-Bună seara!

-Dacă aţi mai fi întârziat anunţam poliţia din nou.

-De ce? Cât am lipsit?

-Două zile. Nu ştiaţi?

-Nu. Eu am crezut că am lipsit câteva ore, dar se pare că după foamea şi setea pe care o am aveţi dreptate. Vă rog să-mi trimiteţi în cameră două fripturi de vită în sânge, şi o sticlă de martini sec. Voi lua masa în cameră. Vă mulţumesc!

-Ok.

Două zile?!

Imaginea sa pe care o vedea în oglinda liftului ce îl ducea la etajul cinci al hotelului era în concordanţă cu cele spuse de dl. Ortega. Era neras, slăbit şi bronzat, iar foamea, dar mai ales setea începuseră să devină chinuitoare.

Intrând în cameră primul lucru care îl făcu fu să deschidă o sticlă de bere din frigiderul din cameră, pe care o consumă pe nerăsuflate. O a doua sticlă avu aceeaşi soartă, iar pentru moment setea îi dispăru şi o senzaţie de bine i se instală în corp. După ce se dezbrăcă se îndreptă spre cada la care tânjea încă de pe nisipul pe care se pare că petrecuse ceva timp.

 

 

 

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

fără ocupaţie şi realizări materiale şi profesionale,un pesimist optimist,care o duce rău bine de tot sau bine rău de tot(încă nu m-am decis),dar mă doresc un fel de ‘gigi contra’ la tot şi la toate,dar nu-mi reuşeşte prea bine nici treaba asta

Site-ul meu: http://opinia1.ro

5 comentarii la “RĂZBUNAREA NEAMULUI ROŞU(IV)”

  1. Interesantă scriere. Voi citi şi celelalte părti pentru a înţelege mai bine

  2. Cosmin Ionut says:

    foarte interesanta

  3. gabrielaraluca says:

    Interesant

  4. mikaela says:

    da

  5. roxana92 says:

    =D>

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.