Vineri, 21 Iulie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

RĂZBUNAREA NEAMULUI ROŞU(III)

12.04.2013 ·Scris de: in Proza,eseu

         Terminase de lenevit în cadă la timp ca să se îmbrace şi să răspundă la telefonul care îl anunţa că taxiul dorit îl aştepta. Luându-şi în grabă acelaşi sacou uşor de călătorie cu care venise se îndreptă spre recepţie unde dl. Ortega îl aştepta.

-Taxiul care l-a dus pe fratele dumneavoastră la destinaţia cerută vă aşteaptă afară.

-Vă mulţumesc, şi vă doresc o zi bună!

-La fel şi dumneavoastră!

Nu era nevoie să întrebe care era taxiul lui. Faţa persoanei care se rezema de un taxi pitoresc, care nu-şi găsea locul la intrarea acestui hotel, îi spuse că el era cel aşteptat după surprinderea afişată atunci când şoferul, aşa cum s-a dovedit a fi ulterior, îl văzu. Fără să aştepte vreo invitaţie se îndreptă spre uşa de lângă şofer şi se sui în maşină. Dând încă semne de surprindere, fără a întreba nimic şoferul îşi luă locul.

-Bună ziua! Vorbiţi engleza?

-Bună ziua domnule! Da.

-Aş vrea să mă duci unde l-ai dus pe fratele meu.

-Sunteţi gemeni. Aşa se explică de ce semănaţi aşa de bine.

-Nu suntem gemeni, dar într-adevăr puteam trece ca gemeni. Mergem ?

-Da, mă scuzaţi.

-Am înţeles că fratele meu împreună cu însoţitoarea lui au fost la o vrăjitoare?

-Vrăjitoare nu ştiu, dar Madre Mayahuel cu siguranţă are un talent deosebit în a ghici viitorul celor care căutau să-l afle. Dar nu aş recomanda să încercaţi să-l aflaţi de la ea.

-Şi de ce nu ar trebui să fac asta?

-Din câte ştiu preţul plătit de cei care au întrebat-o nu a fost întotdeauna aşa de mic şi de lumesc.

-Deci până la urmă este şi vrăjitoare?

-Da, cred că până la urmă puteţi spune şi asta, dar oricum voi gringos sunteţi nişte victime sigure în faţa misterelor vieţii.

-Se pare că tu ai o vastă experienţă, dacă nu în domeniu, în informaţii legate de el.

-Ce este viaţa în ziua de azi fără informaţie!? Am învăţat din ce am văzut că există forţe mai mari pe Pământ decât ştiinţa zilelor noastre.

-Un filozof?

-Nu, doar un umil credincios care şi-a pus viaţa în mâinile Domnului, şi care încearcă să-şi croiască şi un viitor după moarte în lupta dintre lumea veche şi cea nouă.

-Sunteţi până la urmă un filozof!

-Mai degrabă un observator. Dar dumneavoastră ce sunteţi?

-Eu sunt curios deocamdată să aflu ce a dus la dispariţia singurei mele rude de care ştiam că până acum câteva luni trăia. Poţi să îmi spui ceva legat de ce s-a întâmplat atunci?

-A fost ziua din care luna, după ce a ieşit din eclipsă, a căpătat culoarea asta sângerie, şi din câte ştiu nimeni nu a reuşit să dea o explicaţie. I-am dus pe fratele tău şi pe frumoasa lui însoţitoare aşa cum mi-au cerut la Madre Mayahuel, cerându-mi să ajung înainte ca eclipsa de lună să fie totală. De parcă eu aş fi fost astronom! I-am lăsat înainte de ora 8 la adresa dorită după care am plecat. Eu altceva în mod direct nu am mai avut de a face cu ei.

-Şi în mod indirect?

-Din ce-am auzit o flacără s-a înălţat din clădire aceasta luând foc. După care poliţia a început să-mi pună întrebări la care am dat aceleaşi răspunsuri şi informaţii pe care vi le-am dat şi dumneavoastră. Dacă aveţi nevoie de ajutor sau un ghid acesta este numărul de telefon la care mă puteţi găsi spuse şoferul întinzându-i o carte de vizită.

-OK, domnule Manuel Rodriguez.

 

Restul drumului l-au parcurs în tăcere, ultima parte fiind acompaniată de privirile curioase ale străzii din ce în ce mai aglomerată.

Drumul prin cartierul sărăcăcios, dar plin de viaţă se încheie în faţa unei clădiri dărăpănate pe ai cărui pereţi se vedeau urme de flăcări. Vizavi era un şantier arheologic care cu greu făcea faţă asaltului străzii. Uimirea de pe faţa şoferului îl făcu să-l întrebe pe acesta:

-S-a întâmplat ceva?

-Nu, doar că acolo unde trebuie să mergeţi dumneavoastră ar fi trebuit să fie o ruină, şi nicidecum o intrare.

Privirea i se îndreptă spre parterul casei cu câteva etaje arse şi în ruină, a cărui intrare era acoperită de o perdea de mărgele.

-Noroc! spuse şoferul luând banii pe cursă.

-Mulţumesc, întotdeauna e nevoie.

 

Intră în încăperea de la parterul clădirii distruse îndepărtând mărgelele ce delimitau încăperea de stradă. Cu toate că uşa era acoperită de perdeaua de mărgele şi avea doar o mică ferestruică pătrăţoasă şi murdară, încăperea cu podea de pământ văruită în alb era luminată ca şi cum ar fi fost afară în plină zi. O masă rotundă, de terasă, cu două scaune era singurul mobilier vizibil. Unul din scaune era ocupat de o bătrână care nu dădea semne că ar fi conştientă de prezenţa lui.

-Bună ziua!

-Fără să îi răspundă la salut bătrâna îi făcu semn să ia loc pe celălalt scaun, lucru cu care se conformă.

În tăcerea de câteva momente care urmă o examină pe bătrână. Nu o putea descrie în amănunt, dar singura impresie pe care o avea era că avea în faţă o persoană bătrână de când lumea.

-Sunteţi mulţumit de ceea ce vedeţi domnule John Doe? Întrebă aceasta cu o voce la fel de veche ca şi înfăţişarea.

Efectul produs asupra lui de engleza curată fu accentuat de privirea celor doi ochi a căror irişi erau de un negru adânc făcându-i neomeneşti.

-Mulţumit nu aş putea spune, doar foarte contrariat şi curios.

-Eşti curios, dar nu în aşa măsură încât mai întâi să citeşti scrisoarea de la fratele tău şi apoi să vii aici. Poate eşti mai mult iresponsabil decât curios. Foarte scurta conversaţie purtată până acum ca şi mediul în care se afla îl năuciseră complet umplându-i capul cu întrebări la care nu avea un răspuns.

-Poate că la unele întrebări o să capeţi şi un răspuns astăzi. Poate.

Practic rămase fără cuvinte şi fără gânduri.

-Dacă eşti îndeajuns de curajos şi curios ia şi bea! Te-aş putea face să bei fără să te opui, dar pe drumul ce urmează să-l alegi trebuie să-l urmezi de bunăvoie.

Era convins de adevărul spus de bătrână.

Pe masă apăruse de niciunde o cupă ce părea de argint ornată cu figuri precolumbiene. Cu toate că lucra în domeniu nu mai văzuse asemenea artefact.

-Este doar, aşa cum îi spuneţi voi oamenii noi, mescalină.

-Dar este un drog!

-Aşa îi spuneţi voi, eu spun că este o fereastră spre un alt adevăr.

Se gândi pentru câteva momente după care luă paharul şi-l dădu peste cap.

Nu simţi nimic preţ de câteva minute, apoi totul începu să se învârtească şi să se întunece.

 

Se trezi în mijlocul unui câmp de cactuşi care contrastau prin culoarea verde cu deşertul pe care era întins pe spate. Cu coada ochilor putea să vadă o lună roşie care era în acelaşi timp pe cer cu un soare dogoritor. Din ea sau pe sub ea un curcubeu de neînţeles pentru locul şi atmosfera unde se afla se arcuia peste el. Halucinez , se gândi.

-Lasă-te purtat de timp şi spaţiu şi nu te împotrivi; nu gândi, doar simte, auzi prin vis vocea nelumească a bătrânei.

 

 

 

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

fără ocupaţie şi realizări materiale şi profesionale,un pesimist optimist,care o duce rău bine de tot sau bine rău de tot(încă nu m-am decis),dar mă doresc un fel de ‘gigi contra’ la tot şi la toate,dar nu-mi reuşeşte prea bine nici treaba asta

Site-ul meu: http://opinia1.ro

5 comentarii la “RĂZBUNAREA NEAMULUI ROŞU(III)”

  1. M a impresionat scrierea

  2. interesanta

  3. gabrielaraluca says:

    Un vot!

  4. alexa89 says:

    ~O)

  5. :)>-

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.