Duminica, 26 Februarie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

RĂZBUNAREA NEAMULUI ROŞU(I)

01.04.2013 ·Scris de: in Sci-Fi, Fantasy

Vederea din balconul apartamentului nupţial al hotelului de cinci stele din Ciudad de Mexico nu era aşa de strălucită conform cu gusturile lui. Modul lui de a-şi câştiga existenţa îl dusese în locuri în care pentru aceeaşi bani primise privelişti mai atrăgătoare decât ceea din faţa ochilor de acum. Lipsa panoramei era îndulcită de gândul la banii pe care urma să-i primească atunci când va preda coletul pe care fusese angajat să-l livreze în noaptea eclipsei de lună al anului şarpelui înaripat, stăpânul tuturor, cel care arde şi dă viaţă. Cel puţin aşa era precizat în corespondenţa cu clientul lui. Singura eclipsă de lună totală din acest an care să se vadă din Mexic era astăzi. Coletul se odihnea în patul nupţial după o noapte în care din nou îşi folosise talentul cu care îl înzestrase natura. În timp aflase că poate să facă orice femeie să joace după dorinţa lui. Meseria lui era să ducă femei cu anumite caracteristici fizice şi intelectuale clienţilor care erau dispuşi să plătească pentru aşa ceva. În era internetului nu era foarte greu să găseşti ţintele cerute de clienţi. Era de ajuns să intri pe reţelele de socializare şi să ai puţină îndemânare şi mai multă putere de convingere. Pentru păianjenii ca el era o distracţie şi o plăcere să vadă cât de multe musculiţe erau dornice să pice în plasa lor. Frumoasa roşcată cu ochi când verzi când albaştri, se dovedise totuşi a fi mai dificil de capturat în mreaja lui, totul până când aflase cea mai mare dorinţă a ei. Nu va înţelege niciodată de ce o femeie care este şi frumoasă şi deşteaptă, ar face orice pentru a deveni mamă când are tot cei trebuie, fiind şi sănătoasă şi având şi o situaţie materială pe care mulţi abia îndrăznesc să viseze la ea. Probabil societatea priveşte o femeie realizată profesional, dar care nu are o familie până la 35 de ani, ca un eşec. De aici şi disperarea de la care frumoasa adormită îi căzuse în plasă. Se părea că reuşita în plan profesional nu te scutea de naivitatea de a trece peste capcanele vieţii. Andra ajunsese la concluzia că dacă va avea un copil îşi va împlini viaţa şi destinul. Probabil tot societatea şi eşecurile în viaţa amoroasă o făcuseră să nu mai aştepte drumul normal pentru a atinge acel ţel aşa cum ea îl considera. De ce nu apelase la o clinică de inseminare era un mister pe care el unul nu era nevoit să-l descifreze. Treaba lui era să o ducă la adresa specificată în contract. Era roşcată, avea ochii când verzi, când albaştri, şi nu era consumatoare de droguri. Firma la care lucra viitoarea mămică, conform cu dorinţa ei, dar se pare şi cu a contractorului, făcea teste împotriva consumului de stupefiante lunar, deci era curată din punctul acesta de vedere. Se muncise vreo trei luni, fiind presat de termenul limită de livrare  să ajungă în patul ei, dar acum ea zăcea satisfăcută cu promisiunea unui copil minune al cărui viitor urma să fie prezis şi decis de bătrâna la care trebuiau să ajungă în această seară. Occidentalii ăştia erau aşa de naivi când venea vorba de legende. Îşi termină ţigara şi paharul cu martiniul matinal şi se urcă în patul matrimonial fiind pregătit pentru o nouă partidă de sex, în care în scurt timp o atrase şi pe victima lui. Aceasta îi răspunse ca oricare altele înaintea ei lăsându-se pe seama talentului lui natural. Era plăcut să îmbini folosul cu utilul. Săriră peste micul dejun, înlocuindu-l cu o cantitate apreciabilă de alcool şi încă o partidă de sex.

-Nu-mi dau seama cum reuşeşti să-ţi încarci bateriile aşa de repede!?

-Nici eu nu-mi pot explica. Dar se pare că profiţi din plin de „bateriile” mele.

-Profit, dar nu asta mă ţine alături de tine.

-Ştiu. În seara asta te voi duce unde ţi-am promis. Eşti sigură că vrei?

Este într-unul din cartierele nesigure. Nu crezi că ar fi bine să mergem pe timpul zilei?

-Nu. Trebuie să fim acolo când eclipsa este totală. Odată cu confirmarea insistenţei de a merge într-unul dintre cele mai rău famate cartiere a capitalei mexicane un fior rece îi străbătu şira spinării.

-Mai este ceva până atunci. Ce propui să facem până atunci?

-Păi cred că ar trebui să luăm o masă copioasă şi apoi îţi voi testa din nou bateriile.

-Dacă nu aş fi ajuns să te cunosc atât de bine, aş zice că eşti puţin nimfomană.

-Nu sunt, dar aşa cum ai spus expediţia în care te-ai oferit voluntar să mă însoţeşti ne poate duce la un final nu tocmai plăcut, aşa că vreau să trăiesc clipa. Şi cred că nici tu nu te poţi plânge de tratamentul primit. Totuşi, realist privind, nu cred că te-ai îndrăgostit în mai puţin de trei luni de mine astfel încât să-mi accepţi capriciile şi să-ţi pui viaţa în pericol fără a avea nici un beneficiu de pe urma mea.

-Hoteluri luxoase, mese bune, partide de sex fără obligaţii şi când vreau şi când nu vreau, dar în ce mod vreau eu cred că sunt o răsplată pe măsură pentru un gigolo, fiind totul făcut pe banii tăi. Deci voluntariatul nu este chiar dezinteresat, mai ales că urmează să primesc şi o sumă de bani la final, când îţi vei atinge ţinta.

-Ce am promis, am promis, dar nu includea să-ţi pun în pericol şi viaţa.

-În asemenea condiţii chiar te rog!

-Tu ai spus-o!

Tonalitatea cu care Andra rostise ultimele cuvinte, şi care fuseseră acestea îi îngheţă pentru moment sângele în vine, şi ar fi vrut să fugă, dar picioarele nu-l ascultară. Sunaseră ca şi cum el şi-ar fi dat acordul la propria condamnare la moarte. Cele câteva minute de tăcere îi puseră din nou sângele în mişcare şi-i aduseră calmul lui nativ, de trecător prin viaţă fără griji.

 

Zgomotul făcut de chemarea serviciului de cameră pentru a comanda o masă copioasă, întrerupse tăcerea grea care apăruse pentru prima dată între ei.

Fiecare îşi comandă ceea ce-şi dori din lista cu mâncăruri a căror preţ pentru o singură persoană probabil că era pentru mulţi din acest oraş banii pe care îi câştigau într-o lună pentru o familie întreagă.

-Nu te zgârceşti deloc!

-Îmi respect promisiunile până la capăt.

-Sper că nu eşti vreo văduvă neagră, care o să mă omoare la un moment dat.

-Văduvă neagră, nu, pentru că nu am de gând să mă mărit cu tine, dar nu pot promite nimic altceva! Spunând ultimele cuvinte se aruncă asupra lui uimindu-l cu sălbăticia cu care i se dărui. Cele trei partide de sex care urmară îl puseră la grea încercare, dar le făcu faţă cu succes.

 

-Sigur nu iei nimic pentru că nu am mai întâlnit pe cineva ca tine care să mă satisfacă într-un interval atât de scurt de atâtea ori?

-Nu, este darul meu de la mama natură.

-Ar fi păcat pentru sexul slab să piardă asemenea talent!

Din nou un semnal de alarmă îi sună pentru un moment în minte.

Totul se pierdu odată cu paharele de martinii pe care le îngurgită în cantitate apreciabilă acompaniate de ţigările fine care nu-i lipseau niciodată şi de o conversaţie banală până la ora la care se hotărâseră să plece.

 

Se schimbară fiecare şi coborâră în holul hotelului. Ţinuta lui tip sport-golan de cartier nu-şi prea avea locul în holul acestui hotel. Se îmbrăcase aşa pentru a nu ieşi în evidenţă în locul unde aveau să meargă. Ceea ce-l surprinsese şi pe el şi-i făcuse pe bărbaţi şi pe femei să întoarcă privirea, pe unii cu admiraţie, pe celelalte cu invidie, era silueta de model de revistă învăluită într-o rochie scurtă roşie care scotea în evidenţă picioarele ce păreau fără sfârşit, dar asortată cu părul bogat de culoarea focului care păşea pe o pereche de pantofi roşii cu toc. Totul la Andra era provocare.

-Tu chiar vrei să mă pui în pericol, spuse ridicând din umeri.

-Deci tot o să mergi cu mine?

-Da.

-Atunci cheamă un taxi!

 

La recepţie Maitre d’hotel făcu ochii mari când văzu adresa unde doreau să ajungă.

-Sigur doriţi să mergeţi acolo? îl întrebă acesta uitându-se la femeia în roşu care îţi tăia răsuflarea.

-Da.

-Am să vă rog să luaţi loc pentru că nici un şofer colaborator cu noi nu o să dorească să meargă acolo la această oră în ziua când o să fie eclipsă de lună. O să trebuiască să chemăm pe cineva din afara cercului nostru, iar până o să ajungă aici o să dureze ceva.

 

Timp de o oră şi trei pahare de martini aşteptară până au fost invitaţi afară la un taxi tărcat care cu greu se ţinea pe cele patru roţi.

-Ne cerem scuze, dar a fost singurul care a acceptat cursa.

-E bun şi acesta, spuse urcându-se pe locul de lângă şofer.

Andra se instalase deja pe bancheta din spate înapoia şoferului, când îi dădu acestuia adresa.

-La „Madre Mayahuel” în IZTAPALATA!

-Cum doriţi! Dumneavoastră plătiţi!

-Am vrea să ajungem înainte de ora opt jumătate.

-Vom ajunge!

După o oră jumătate intrară pe străduţe în care lumea era din ce în ce mai pestriţă, şi care arunca priviri curioase spre pasagerii taxiului.

Se înserase când taxiul se opri în faţa unei intrări acoperite de o cortină făcută din şiraguri de mărgele.

Peste drum, de intrarea în parterul casei dărăpănate cu trei etaje ce părea că se prăbuşeşte în acest moment, se vedea o încercare nereuşită a unui şantier sau ceva de acest fel.

Atunci când coborî din taxi după ce plăti îşi dădu seama că era transpirat, şi că transpiraţia lui mirosea a frică.

Se părea că nimeni nu o băga în seamă pe partenera lui, care se mişca neauzită precum o felină.

‚La naiba,

o duc înăuntru, o aştept să-şi termine treaba, şi mă întorc singur la hotel, după care o să-mi iau banii!’

Dând la o parte şiragurile de mărgele păşii într-o încăpere văruită în alb cu podea de pământ. Singurul mobilier al încăperii era o masă rotundă cu trei scaune, pe unul dintre ele fiind o femeie care părea bătrână precum timpul, nu datorită ţinutei, ci datorită privirii negre şi adânci care îl măsură fără jenă. Pe focoasa lui parteneră de abia o băgă în seamă.

-Bună seara!

-Cine doreşte să afle, să stea jos! fu invitaţia nepoliticoasă a bătrânei.

-Bună seara! răspunse Andra, luând loc în faţa bătrânei.

-Se pare că aţi trecut printr-un război, spuse el cu referire la şantierul de peste drum.

În loc de răspuns privirea bătrânei îl aşeză pe cel de-al treilea scaun.

Înregistra totul, dar parcă nu mai era stăpân pe propriul corp. Doar ochii şi urechile îi mai aparţineau.

-Nebunii lumii au găsit casa zeului absolut care îşi aşteaptă mireasa, spuse fără sunete bătrâna sau aşa i se păru.

-Ce doreşti Mamă a Dragonilor? o întrebă bătrâna pe Andra.

-Viitorul, îi răspunse aceasta întinzând o mână pe care baba-cloanţa o apucă cu ambele mâini.

Cele două minute în care se aşternu tăcerea le petrecu gândindu-se ‚de ce Andra fusese numită ‚mama dragonilor’,şi ‚de unde este luminată camera, micuţa ferestruică şi intrarea nefăcând posibilă o lumină normală, mai ales la înserare’ ?

-Tăcerea fu întreruptă de vocea bătrânei.

-‚Mamă a Dragonilor am să-ţi dau ceva care îţi va împlini destinul, şi îţi va aduce în braţe pe Zeul Şarpe al Focului.

De nicăieri pe masă apăru un pahar metalic încrustat cu chipuri ce păreau că aparţin unei culturi precolumbiene, precum şi o butelcă astupată de lut.

-Cu o mână sigură bătrâna luă butelca şi o destupă trecându-şi palma peste capătul închis al acesteia.

Ceea ce vedea aici era magie, peste care se răspândi un miros puternic de tequila care emana din ulcica veche, proaspăt destupată.

-Am aşteptat milenii ca să vii  spuse bătrâna, ţinând-o pe Andra de mână.

-E timpul ca amândouă să mergem acasă, spuse bătrâna turnând conţinutul micuţei butelci de lut în pahar.

În lichid se vedea un vierme albastru care strălucea roşiatec şi se zbătea violent.

-Bea fructul pământului şi al zeilor. Era paralizat, dar putea să gândească. Poate tocmai aflase mitul viermelui din sticlele de tequila, dar se temea că nu o să mai apuce să-l spună cuiva. Ar fi vrut să plece, ar fi vrut să şi stea. Hotărî că este mai bine să plece, dar îşi dădu seama că era ţintuit de o forţă pe scaun. În încercarea disperată de a se ridica şi fugi îşi dădu seama că zgomotele străzii amuţiseră, iar lumina de afară dispăruse, dar înăuntru nu se observa nici o schimbare în atmosferă.

Hipnotizat văzu cum Andra se ridică şi bea ca într-un ritual tot conţinutul paharului, putând să urmărească traiectoria viermelui care începuse să strălucească arzător.

Atunci când lumina incandescentă ajunse în dreptul buricului o flacără o aprinse ca o torţă pe cea care fusese cândva Andra. Ochii îi vedeau şi înregistrau ce se întâmpla, dar mintea nu înţelegea nimic, dar pricepu că în tot acest timp el fusese coletul ce trebuia livrat. Mai avea o singură nelămurire: de ce el?

Înainte de a fi înghiţit de pasărea Phoenix primii răspunsul: talentul tău de a mulţumi femeile trebuie întors zeului Şarpe Soare atunci când vom da naştere ouălor purtătoare a dragonilor răzbunării.

Eclipsa de lună se terminase şi aduse o lună nouă, roşie care strălucea deasupra oraşului şi a pământului. Nici unul din răspunsurile pe care le dădeau astronomii la fenomen nu era cel corect.

Culoarea roşie a lunii anunţa începutul răzbunării Neamului Roşu!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

fără ocupaţie şi realizări materiale şi profesionale,un pesimist optimist,care o duce rău bine de tot sau bine rău de tot(încă nu m-am decis),dar mă doresc un fel de ‘gigi contra’ la tot şi la toate,dar nu-mi reuşeşte prea bine nici treaba asta

Site-ul meu: http://opinia1.ro

3 comentarii la “RĂZBUNAREA NEAMULUI ROŞU(I)”

  1. Mi-a placut mult .

  2. L-am citit şi pe primul M-a impresionat

  3. mikaela spune:

    impresionant

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.