Vineri, 24 Noiembrie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Războiul dimensiunilor (II)

01.06.2014 ·Scris de: in Proza,eseu

razboi dimensiuni-Mă deranjează râsul tău zgomotos!

-Nu mă interesează treaba asta.

-Ai putea măcar din curtoazie să-mi spui de ce râzi aşa?

-Mă uit la „zeii” noştri cum îi chinuie talentul.

-Ce face progenitura noastră?

-Se joacă în planurile „zeilor”, şi te rog să nu mai fi ironică la adresa ei. Ea este motivul pentru care tu exişti, chiar dacă acest lucru te face să te simţi mai inferioară, dar ai motivul acum să-ţi manifeşti arta existenţei tale!

 

 

 

Era conştient. Acesta era singurul lucru pe care putea să-l spună(dacă ar fi putut să spună ceva cuiva). În rest nimic. Nu putea să vadă şi să audă, sau nu vedea şi auzea, nimic. Nu ştia ce senzaţii au un orb sau un surd, dar credea că cele trăite de el acum trebuiau să fie asemănătoare. Dar oare faptul că era conştient dovedea şi că trăia aşa cum o făcuse înainte? Dacă eşti conştient şi îţi pui întrebări, adică prezinţi o tentativă de gândire, înseamnă că şi trăieşti? Probabil că da, dar nu înseamnă că trăieşti aceeaşi viaţă pe care o ştiai înainte. Deja raţionamentul era prea lung pentru situaţia în care se afla. Dar care era aceasta habar nu avea, aşa că să se autoevalueze cu privire la propriile raţionamente găsea că este ironic şi cumva amuzant. Avea deci câteva calităţi, mai bine zis proprietăţi, de care se pare că era conştient.

-Da!, o afirmaţie neauzită îşi făcu simţită prezenţa acolo unde credea că ar fi trebuit să fie singur. Desigur dacă înnebunise putea să fie o explicaţie logică pentru senzaţiile pe care le avea, sau mai bine spus nu le avea.

-Taci!, aceeaşi voce fără trup şi glas îi linişti vacarmul gândurilor ce păreau că urmează.

-Nu eşti nebun, eşti un nimic, o făcătură, căreia i-a venit rândul să-şi ocupe locul în puzzle-ul jocului. Acum nu mai emite atâtea gânduri că mă disturbi, iar infinitatea Mea atotcuprinzătoare nu-şi pierde timpul cu propriile-i rotiţe dacă acestea nu sunt stricate şi trebuie reparate sau înlocuite. De cele mai multe ori este mai ieftin să le înlocuiesc cu totul. Am învăţat asta de la creaţiile mele. Dacă mai gândeşti aşa la adresa mea o să ai posibilitatea să vezi ce înseamnă infinitatea Mea atotcuprinzătoare. Simţi cum mintea îi este prinsă într-o închisoare pe care nu o putea descrie sau defini în care sta aşteptând terminarea sentinţei sau orice altceva celălalt din mintea lui care se părea că era la conducere va lua altă decizie în ceea ce-l priveşte. Cât timp a stat aşa nu o să poată niciodată să spună. Putea să fie o clipă sau cât o eternitate. Acum şi mintea era precum văzul şi auzul. Ştia că fuseseră, dar nu mai însemnau nimic.

-Binecuvânteză-ne Părinte!

-Ce caută făcătura aici?

-Direct ca de obicei fiule.

-Luaţi loc! Făcătura, aşa cum îi spui tu îşi are rolul ei, care acum este de a înregistra.

-Voia Ta este poruncă pentru noi!

-Ce veşti aveţi?

-Consiliul ne-a acordat ecranarea cerută fără să bănuiască nimic din câte ne-am dat seama.

-Acum vine partea în care voi o să trebuiască să vă implicaţi, urmând a fi actorii principali a ceea ce urmează.

-Aşa cum ştiţi putem să ne exercităm propriile puteri doar pe pielea propriilor noastre creaţii şi în spaţiul pe care acestea îl ocupă, fără să dăm nimic de bănuit, iar consiliul să intervină. Pentru a trece la nivelul următor avem nevoie de acestea, de făcături cum le spui tu, dar trebuie ca şi noi să ne implicăm activ în viaţa şi conştiinţa lor. Aşa că pentru a extrage energia de care avem nevoie de la ei la nivel maxim, lucru care o să ne ajute să trecem la nivelul următor şi să ne căpătăm libertatea şi locul de drept, am gândit câte o misiune pentru fiecare fii mei dragi, una foarte riscantă pentru existenţa voastră, iar cealaltă care vă va face să fiţi huliţi chiar de ceilalţi fraţii ai voştri în veci şi o să însemne în final exilul.

-Cred că făcătura noastră a înregistrat destul. Genele lui vor purta memoria conversaţiei şi întrebările la care vor da naştere vor amplifica efectul scontat de noi.

 

-Se trezi în mijlocul unei livezi, gol, fără a ştii cum ajunsese acolo şi de ce.

Era o atmosferă în care te simţeai ocrotit şi împlinit, sentimentul de  beatitudine fiind cel care le domina pe celelalte. Începu să meargă fără ţintă admirând împrejurimile, ştiind că trebuie să-şi găsească dăruita, şi să pună stăpânire pe minunăţiile care îl înconjurau. Nu băgă în seamă vieţuitoarele care mişunau pe pământ sau în aer. Avea în acest moment un singur scop şi ţel. Lumina era blândă, încălzind parcă aerul pentru fiecare lucru care îi popula grădina lui, pentru că ştia că este a lui, dându-i atât cât avea nevoie. Fără să piardă timpul admirându-şi proprietatea mergea spre ţinta lui. Avea să ştie care este aceasta când o să o vadă. Când o văzu se îndreptă spre ea şi fără să ezite îi spuse:

-Sunt Adam, iar tu eşti a mea! Ea era cel mai frumos lucru pe care îl văzuse până acum în grădină.

-Sunt Eva, şi rămâne de văzut cine şi cui aparţine!

Fără să se simtă deranjat de opoziţia pe care cuvintele auzite o implicau, o luă pe aceasta de mână şi printr-un lung sărut începură prima nuntă din grădina ce le servea drept casă, dar pe care cei care le-o dăruiseră o gândiseră ca o închisoare şi o trambulină pentru Ei.

 

-Am să aleg eu blamul şi exilul, dacă fratele meu este de acord.

-Bine!

-Atunci du-te şi deschide ochii larg făcăturii noastre.

 

Erau extenuaţi şi împliniţi după fiecare dăruire pe care şi-o făceau unul altuia.

-Am senzaţia că am venit de undeva şi am un ţel, o misiune care îmi bântuie prin cap.

-Eu ştiu că trebuie să te flanchez şi să te susţin în îndeplinirea misiunii tale.

-Mă bucur pentru tine că tu ai o certitudine, şi că îmi vei fi de ajutor.

-Din nou trebuie să te corectez. Rămâne de văzut cine pe cine flanchează şi susţine.

-Dar tocmai ce ai spus că tu eşti aceea?

-Ce uşor eşti de pus în dificultate!

Terminară îmbrăţişaţi disputa lor.

 

Simţiră amândoi în acelaşi timp o prezenţă care îi putea strivi dacă vroia.

-Cred că aţi avut timp destul să vă bucuraţi unul de celălalt, auziră în acelaşi timp vocea prezenţei infiltrată în minţile lor. E timpul să începeţi să vă îndepliniţi destinul.

-Şi care este acesta îndrăzni să întrebe Adam?

-Să vi-l aflaţi singuri!, le răspunse vocea pierzându-se împreună cu prezenţa strivitoare.

 

-Fratele tău şi-a ales misiunea!

-Pot să Te întreb de ce le-ai acordat făcăturilor dreptul de a-şi alege calea?

-Asta era soluţia pentru a ne atinge scopul. Tu trebuie să simţi tot ceea ce presupune existenţa lor, de la început până la final.

-Există riscul să nu mă mai pot întoarce.

-Da, aşa este, dar numai aşa o să putem amplifica acţiunea amândoura.

-Fie precum Îţi este voia, şi să izbândim!

http://www.opinia1.ro/?mref=ionescu+miron

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

fără ocupaţie şi realizări materiale şi profesionale,un pesimist optimist,care o duce rău bine de tot sau bine rău de tot(încă nu m-am decis),dar mă doresc un fel de ‘gigi contra’ la tot şi la toate,dar nu-mi reuşeşte prea bine nici treaba asta

Site-ul meu: http://opinia1.ro

Un comentariu la “Războiul dimensiunilor (II)”

  1. roxana92 says:

    =D>

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.