Marti, 17 Octombrie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Prietenie extremă

13.09.2013 ·Scris de: in Proza,eseu

Expediţia decursese până acum în condiţii normale. Singura problemă era că erau în întârziere cu câteva zile, lucru subliniat de Îngerul care îi ghida şi le amintea constant timpul rămas până la propria-I dispariţie, lucru care îi făcea pe toţi nervoşi, din ce în ce mai des caninii apărând de sub buzele rânjite. Ţinta nu era departe semnalul balizei după care se ghidau devenind din ce în ce mai puternic. Nu ştiau ce aveau să găsească la capătul călătoriei, dar sperau ca să afle începutul civilizaţiei lor cel puţin sau poate un contact cu o altă civilizaţie. Rămăşiţele unui vehicul fuseseră detectate cu un an în urmă pe podişul deşertic central de către primul satelit ce fusese lansat în alt scop decât cel militar, şi anume să cartografieze întreaga planetă. Expediţia fusese organizată în grabă sub presiunea viitoarei dispariţii a ultimului Înger. Fără ajutorul lui întreaga planetă ajunsese la concluzia că nu vor reuşi să afle misterul vehiculului îngropat sub nisip.
Sunetul ascuţit emis de Înger îi făcu pe toţi să se oprească.
-De ce ne-am oprit? fu întrebat acesta.
Răspunsul veni simplu.
-Am ajuns, după care Îngerul dispăru într-un vârtej de nisip provocat de săpatul lui, care părea inutil pentru a în lătura nisipul care acoperea ţinta pe care o căutau. Îngerul dispăru îngropat în nisip, dar ducând cu el capătul cablului care fusese comandat special pentru această expediţie chiar de către Înger fără a oferi nici o explicaţie. Dar când oferiseră Îngerii explicaţii? Ei acţionau protejându-i sau ghidându-i spre o ţintă care ca şi întreaga lor existenţă era un mister.

Imensul cablu dispăruse aproape complet, sub nisip, numai un Înger fiind în stare să-l tragă, atunci când computerul la care era conectat prinse viaţă pe ecranul acestuia apărând ceva ce părea a fi un jurnal de bord.
Ziua 4586.
Am început ziua ca de obicei respectând rutina funcţiei pentru care mă aflu la bordul arcei pe care civilizaţia umană şi-a încărcat şi pus toate speranţele pentru a se salva de urmările propriei prostii care dusese la distrugerea planetei casă de care ne depărtăm cu fiecare an lumină pe care îl parcurgem. Am verificat starea capsulelor de stază atât a oamenilor cât şi a animalelor, dar şi parametri fermelor de la bord şi am găsit totul în regulă, după care m-am îndreptat spre cabina pe care o împărţeam cu perechea desemnată pentru această călătorie de care mă îndrăgostisem în mod iremediabil aproape bolnăvicios, aşa cum mă diagnosticase perechea celui de al doilea tehnician supraveghetor, noi patru fiind singurele fiinţe inteligente conştiente de la bordul arcei. Pe lângă noi prietenul meu cel mai bun Rex şi perechea lui Queen, doi câini din rasa dog german, suntem singurele fiinţe vii care bântuim imensele culoare ale arcei. Surpriza pe care am avut-o atunci când am deschis uşa cabinei când am văzut-o pe cea de care mă îndrăgostisem făcând sex cu celălalt tehnician mi-am îndepărtat-o repede cu cele două focuri de armă cu care i-am omorât pe cei doi. Am fost trezit din transa în care mă aflam de mârâitul lui Rex ale cărui fălci puseseră capăt vieţii celeilalte femei care se afla cu o armă în mână în spatele meu şi care probabil vrusese să mă omoare, dar bunul meu prieten Rex îi sfâşiase jugulara salvându-mă. Simt că în urma celor petrecute nu mai merită să trăiesc. Am să mă sinucid, dar nu înainte de a răsplăti singura dragoste adevărată pe care am primit-o în viaţa mea, dragostea necondiţionată a prietenului meu din copilărie Rex. Am să programez toţi Îngerii să protejeze pe Rex şi urmaşii lui pe planeta de destinaţie de toate pericolele inclusiv de oamenii care acum dorm, iar atunci când se vor trezi vor face aceleaşi greşeli. Faptele mele vor duce la dispariţia rasei umane, dar poate vor da naştere unei rase capabile să iubească mai mult decât să distrugă. Acestea fiind ultimele rânduri înainte de a-mi asuma rolul de Dumnezeu judecător al rasei umane şi posibil creator al alteia. Sper ca Dumnezeu să mă ierte, iar dacă dumnezeul oamenilor mă va condamna în iadul oamenilor cel al câinilor sper să mă scape de acolo şi să mă trimită în raiul lor.
Marius.

-Este cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor!
-Şi o să rămână aşa. Nu putem spune lumii că suntem urmaşii unor animale de companie.
-Generale, nu putem ascunde numele celui care ne-a dat posibilitatea să evoluăm în ceea ce suntem azi.
-Ce vom spune lumii vom decide mai încolo, dar nu voi gânditori inutili. Lătratul care urmă fu comanda care duse la moartea tuturor cercetătorilor care însoţeau expediţia militară.

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

fără ocupaţie şi realizări materiale şi profesionale,un pesimist optimist,care o duce rău bine de tot sau bine rău de tot(încă nu m-am decis),dar mă doresc un fel de ‘gigi contra’ la tot şi la toate,dar nu-mi reuşeşte prea bine nici treaba asta

Site-ul meu: http://opinia1.ro

3 comentarii la “Prietenie extremă”

  1. Cosmin Ionut says:

    frumos

  2. cheap ps4 fifa coins says:

    I think this is among the most important info for me. And i’m glad reading your article. But wanna remark on some general things, The website style is great, the articles is really great : D. Good job, cheers|
    cheap ps4 fifa coins

  3. ☺☺☺

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.