Plagiatul la români
De la Neculce încoace, cărţile din cărţi se face”,
Au zis românii, înţelept, crezând că minciuna
Ascuns etern, stafie o să fie,
Şi erudiţia să treacă dreaptă pe vecie.
Dar timpul se schimbă şi repede se află acu’
Că zero şi cu unu pot pe mulţi să facă
Ceea ce românu’ crede că nimeni nu o să vadă.
Ca să gândească altul pentru tine
Nu e aşa mare ruşine
Dar de gândirea-i copiezi
Fără acceptul să-l posezi,
Sau numele în pagină să-l pui
Ai încurcat-o cu ai lui,
Moştenitori, susţinători,
Sau simplu de seamă băgători,
Şi să plăteşti degrabă ar trebui.
Dar tu răspunde simplu‚ Cui’?
Tipariti articolulDespre autor:
fără ocupaţie şi realizări materiale şi profesionale,un pesimist optimist,care o duce rău bine de tot sau bine rău de tot(încă nu m-am decis),dar mă doresc un fel de ‘gigi contra’ la tot şi la toate,dar nu-mi reuşeşte prea bine nici treaba asta
Site-ul meu: http://opinia1.ro
„Dar tu răspunde simplu‚ Cui?” mai e valabil sa iti pui aceasta intrebare, cui? , lor…
Ar trebuii sa ajunga astfel de poezii si la urechiile celor ‘de sus’
Ar trebui, Simona, dar ei nu prea ”aud”.Cat exista hotie, legea nu are nici o valoare…
In ziua de azi toti sunt poeti, artisti…si se uita adevaratele valori din care se ”inspira” domnii de sus.
Se promovează non-valoarea, plagiatul e la modă, la fel şi sărăcia. Ruşine celor care-şi fac renume pe sparele celor care muncesc cinstit, dar nu au posibilitate să se afirme
frumoase sunt poeziile in general
nimic nu se va schimba…intrebarea va domni tot timpul
Chiar daca poezia va ajunge la urechile lor, la fel va fi mersul lor intrucat hotia e la ea acasa.