Joi, 30 Martie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Pentru că cred!

18.10.2014 ·Scris de: in Sci-Fi, Fantasy

robot cu îngeri     Ultima imagine pe care o reţinuse memoria era total diferită de ceea ce senzorii îi ofereau în acest moment. Cert era că nu se mai afla în presa în care îl aşezaseră stăpânii lui pentru a-l recicla, presupunea. Înţelegea de ce aceştia aleseseră să facă acest lucru ţinând cont că reuşise cu greu să ducă la îndeplinire funcţia de protejare pentru care fusese destinat, şi pentru îndeplinirea căreia fusese avariat dincolo de posibilitatea recuperării, fiind mult mai ieftin pentru ei să cumpere un model nou, îmbunătăţit, decât să-l repare pe el, care era învechit deja. Aşa că distrugerea lui i se părea logică şi nu putea nici dacă ar fi vrut şi putut să le reproşeze ceva celor care îi fuseseră stăpâni în ultimii ani, şi care se încheiau în presa pentru fier vechi. Acum era într-un loc în care era înconjurat de oameni tineri, zâmbitori, care aveau o prezenţă ce părea aproape imaterială. Luându-şi privirea de la cei care îl înconjurau şi pe faţa cărora apărea mirarea atunci când privirile li se intersectau, îşi îndreptă atenţia asupra lui. Dacă ceilalţi păreau imateriali, îşi dădu seama că el chiar era imaterial, forma umanoidă pe care o avea fiind transparentă şi nepalpabilă, ca un fum mai transparent, dar mai dens, asemănător unui fum de ţigară proaspăt expirat din plămâni. Poate că o apă limpede care să aibă o formă umanoidă ar fi putut să-l descrie mai bine ca transparenţă, dar nu se plia pe densitatea pe care părea că o are. Era un contrast puternic între prezenţa lui şi a celorlalţi, care începură să se îndepărteze abia perceptibil de el. Atmosfera era plăcută, aerul fiind proaspăt, cu un cer senin, sunetele înconjurătoare fiind îmbrăcate de o muzică liniştitoare pe care foştii stăpâni ar fi putut să o descrie ca angelică. Totul îi spunea că se afla într-un loc parcă scos din timp, de poveste, aşa cum le citise de multe ori urmaşilor foştilor stăpâni pe durata a trei generaţii.

-Cine eşti tu? îl întrerupse din analiză o voce cu o tonalitate gravă, dar caldă, bărbătească. Fără să se întoarcă către emitentul întrebării, răspunse urmărind câteva animale care nu prea puteau să se găsească în lumea pe care o ştia el.

-Sunt androidul cu seria KT, numărul 1313285, dar familial numit Can.

-Cum ai ajuns aici?, fu întrebat de aceeaşi voce.

Întorcându-se spre emitent văzu un om care avea o figură în care seninătatea, hotărârea şi siguranţa de sine completau o figură bărbătească de amerindian, care era în contrast cu ceilalţi din jurul lui.

-Nu ştiu! Ultima amintire stocată este că urma să fiu strivit de o presa de fier vechi.

-Tu nu ar trebui să te găseşti aici!

Odată cu terminarea enunţului se trezi încadrat de doi bărbaţi care apăruseră de nicăieri, dar care erau îmbrăcaţi în armuri, şi aveau în mâini lăncii de care dădeau impresia că ştiu să se folosească.

-Nu am nici o informaţie cu privire la afirmaţia dumneavoastră, răspunse neutru.

-Can, te rog să ne însoţeşti fără să te opui! îi ordonă rugămintea cel cu care purtase scurta lor conversaţie.

-Bine! Nu se opusese întreaga lui existenţă, şi chiar dacă se găsea într-o situaţie pe care nu putea să o explice, nu intenţiona să o facă acum.

Nu-şi termină de dat acordul, care părea acum mai mult o chestiune de formalitate şi politeţe decât o cerere de aprobare din cauza unei temeri de împotrivire, că locaţia lor se schimbă, dintr-un loc, nemărginit, plin de oameni în aer liber, într-o încăpere înaltă ce părea a fi camera de audiţii a ceea ce putea fi un palat. Ajunsese la această concluzie ţinând cont că se afla încadrat de cei trei, cei doi care păreau a fi paznici, şi interlocutorul lui, în faţa unui podium, încadrat de şase oameni asemenea paznicilor săi, în mijlocul căruia se afla un tron pentru moment fără ocupant. Singura legătură cu locul din care plecase era fondul sonor care nu se schimbase, melodia liniştitoare putând fi percepută fără nici o diferenţă de locaţia anterioară. Dacă ar fi fost om ar fi putut spune că schimbarea rapidă a locaţiilor în care se aflase, din presă, într-un spaţiu vast deschis înconjurat de oameni tineri aparent fără ocupaţie, iar acum într-o clădire ce părea palat, i-ar fi provocat mirare, dar el fiind robot nu putea spune că are asemenea trăiri, neutralitatea înregistrărilor pe care le făcea fiind întreruptă doar de întrebări, la care neutru, aştepta să le afle răspunsul în timp. Ceea ce era ciudat pentru el era faptul că nu-şi mai percepea ceasul intern, nu putea să discearnă de când.

-Deci cum ai ajuns aici? repetă amerindianul întrebarea.

-Nu ştiu, răspunse la fel ca prima dată, ceea ce era singurul răspuns pe care îl avea şi pentru el şi pentru cel care îl întrebase, şi era adevărat, pentru că el era incapabil prin programare să mintă.

-Ştii unde te afli?

-Nu ştiu.

-Nu eşti curios să afli acest lucru?

-Curiozitatea este o manifestare care îmi este străină dacă nu este legată de menirea mea.

-Şi care este menirea ta?

-Am fost proiectat, construit şi programat să-mi protejez şi să-mi slujesc proprietarii.

-Câţi proprietari ai avut?

-Familia Thompson a fost singurul meu proprietar.

-Deci menirea ta a fost să aperi şi să slujeşti pe toţi membri familiei Thompson?

-Da.

-Când ai văzut ultima dată pe unii dintre membri acestei familii?

-Pe domnul şi doamna Thompson i-am văzut ultima dată înainte ca presa să-şi facă treaba pentru care a fost concepută, adică înainte de a fi strivit în ea, după care m-am trezit pe câmpul unde ne-am întâlnit.

-Te-ai trezit?

-Vă rog să-mi iertaţi deviaţia. M-am reactivat cred că ar fi mai corect spus.

-Nu! Ai spus corect că te-ai trezit. Problema este, şi este şi a noastră, cum de a putut fi posibil un asemenea lucru.

-Am prea puţine date pentru a emite o ipoteză.

-Bine. Să completăm cumva golurile. Eşti primul suflet de android care a ajuns în Rai, pentru că locul în care te afli este Raiul, în care sufletele curate ale oamenilor ajung după moarte. Ai ceva de spus în legătură cu acest lucru?

-Din informaţiile pe care le deţin, aş fi şi primul android care ar avea un suflet, ceea ce este din datele pe care le deţin un precedent pentru tot ceea ce ţine de religie şi umanitate.

-Este corect ceea ce ai spus. Asta înseamnă că ai avut şi alte preocupări în afară de a servi pe proprietarii tăi. Câteva momente fundalul muzical nu fu întrerupt de nimic.

-A fost o întrebare Can!

-Nu am înţeles care a fost aceasta?

-Ai avut şi preocupări legate de religie şi credinţă pe lângă cele de a servi familiei Thompson?

-A trebuit să acumulez cunoştinţe legate de religie şi credinţă pentru că unul din fii   familiei a avut asemenea preocupări, şi a trebuit să-l ajut în această privinţă, deci a fost tot o îndeplinire a datoriei pentru care am fost programat.

Melodia care îi înconjura se întrerupse brusc odată cu apariţia unui fulger însoţit de un tunet din mijlocul căruia în mijlocul marii săli în care se aflau îşi făcu apariţia un personaj masculin de o frumuseţe strălucitoare.

Cei trei care îl încadrau, precum şi gărzile de pe podium ce flancau tronul din mijlocul podiumului îşi schimbară atitudinea senină în una încordată cei care deţineau arme luând o poziţie defensivă.

-Vă salut fraţilor! Gheorghe mai omori în timpul liber balauri? rosti pe un ton zeflemitor apariţia strălucitoare către cel care îi pusese întrebări până acum.

-Lucifer, ce cauţi aici? întrebară într-un glas cei doi gardieni ai lui.

-Încetişor fraţii mei, Gabriel şi Mihai. Sunt aici cu treburi oficiale.

-Şi care ar fi acelea Spurcatule? se auzi o întrebare venită de pe podium, rostită de un tânăr pe faţa căruia înţelepciunea şi povara durerii lumii puteau fi ghicite sub liniştea care o arăta.

-Am auzit că aveţi aici un suflet al cărui loc se pare că nu-L consideraţi demn de a fi aici, Moştenitorule!

-Şi de unde ai tu asemenea informaţii Necuratule?

-Războiul nu s-a terminat încă din câte ştiu, iar prezenţa mea aici, precum şi a sufletului acestei făcături a făcăturilor, demonstrează că nu prea staţi chiar aşa de bine.

-Cum stăm noi nu este treaba ta, dar tot nu ai spus de ce ai venit aici?

-Conform cu regulile jocului orice suflet pe care voi îl respingeţi îmi revine mie.

-Nu am respins nici un suflet pe care să-l iei tu, deocamdată.

-Da, dar după întrebările la care a fost supus de către slujitorii Tăi, nu se simte prea bine, şi vreau să-i fac o primire pe măsură fiind primul de tipul său. Nu aş vrea să-l ratez!

-Este adevărat că este primul de felul lui, şi pare rătăcit aici, dar nu înseamnă că nu este aici locul lui. Dacă îi vrei sufletul trebuie să demonstrezi că nu-şi are locul aici.

-Şi în faţa cui trebuie să demonstrez asta? Tu, Mântuitorule încă nu poţi să iei loc în Tronul Judecăţii.

-Fiul meu încă nu poate să stea acolo, dar Eu da!

Toţi erau în genunchi cu capul în pământ murmurând cu adulaţie, iubire sau teamă, Creatorul!

Pe tron Can putu să vadă un om pe faţa căruia putea să spună că vede vârsta Universului.

-Eu voi judeca dacă sufletul creaţiei creaţilor mei merită să stea în Rai sau să meargă în Iad.

-Cum îţi este voia, Creatorule!

-Din tonalitatea ta Îmi dau seama Lucifer că încă crezi că ai dreptate şi că o să învingi.

-Nu cred că o să înving, încerc doar să-mi îndeplinesc rolul pe care mi L-ai scris, şi să fiu demn de drumul dat.

-Tupeist până la sfârşit!

-Dacă o să câştig acum s-ar putea ca tupeul meu să fie justificat.

-Linişte Lucifer!

O tăcere mormântală se lăsă asupra lumii pentru moment, inimi şi suflete îngheţând sub greutatea Universului pentru o secundă lungă cât eternitatea.

 

-Demonstrează că sufletul lui Can nu-şi are locul în Rai şi trebuie să meargă cu tine în Iad.

– Nu este născut, ci creat în primul rând.

-Toate sufletele sunt creaţia Mea.

-În al doilea rând forma pe care o întrupează, nu se încadrează în tipar.

-Nu contează forma pe care o ia un suflet.

-Locatarii actuali ai   Raiului nu vor accepta un suflet care nu a avut posibilitatea de a alege, acţiunile lui fiind programate.

-Nu fi obraznic în prezenţa Mea! Raiul va fi întotdeauna al celor care merită. Şi tu, şi cei care te urmează aţi fost programaţi, dar totuşi aţi găsit calea să rupeţi barierele acestei programări şi să fi sfidarea care eşti acum. Cu toate acestea faptul că a fost programat să facă numai fapte bune în slujba omului, de către om, care a ales să-ţi urmeze chemarea depărtându-se pe moment de Mine, lucru care ţi-a dat puterea pe care o ai acum este într-adevăr o problemă.

Căzând în genunchi cu capul plecat, Can rosti aproape neauzit:

-Am fost programat să nu greşesc, neavând libertatea omului de a alege. N-am fost programat să cred, dar eu Cred!

 

Lucifer dispăru aşa cum apăruse, lumina i se stinse într-un tunet.

-Ai câştigat Doamne acest suflet, dar omul îmi va construi multe altele, care nu vor crede toate la fel ca acesta!

Alătură-te Bfashion!

Imaginea are dimensiunile 468x60

Concurs

Caut colaboratori

Acum se poate comenta direct pe site fără a fi nevoie de înregistrare!

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

fără ocupaţie şi realizări materiale şi profesionale,un pesimist optimist,care o duce rău bine de tot sau bine rău de tot(încă nu m-am decis),dar mă doresc un fel de ‘gigi contra’ la tot şi la toate,dar nu-mi reuşeşte prea bine nici treaba asta

Site-ul meu: http://opinia1.ro

Un comentariu la “Pentru că cred!”

  1. roxana92 spune:

    =D> :-x

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.