„Paradis in destramare” – Lucian Blaga(comentariu)
Da, aceasta poezie este un strigat expresionist de revolta impotriva ordinii nedrepte, ce duce lumea la un dezastru existential. Da, se distruge paradisul ce a fost creat odata perfect. Pana si fiintele sfinte ce ar fi castigat razboaie intregi cu demonii, cad in fata nedreptatii pamantesti.
Nu mai au putere. Fantanile ce odata erau pline de adevar, varsau binele si frumosul, acum sunt pline de otrava minciunii, refuza galetile serafimilor.
Da. E ceea ce cream noi. Asa noi ingropam. „Vai mie, vai tie”.
Aceasta poezie este apelul putinului frumos ce-a mai ramas, e apelul catre inimile noastre, poate ele mai fac ceva, daca mintea a distrus prin trufie si lacomie.
Tipariti articolul
dacă puneaţi şi poezia între ghilimele,urmată de comentariul dvs. nu cred că ar fi fost considerat de nimeni plagiat,acest lucru fiind şi condiţia de la categoria „comentarii”.
cred că aceasta e poezia, dacă am identificat-o corect:
„Portarul înaripat mai ţine întins
un cotor de spadă fără de flăcări.
Nu se luptă cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretudindeni pe pajişti şi pe ogor
serafimi cu păr nins
însetează după adevăr,
dar apele din fântâni
refuză găleţile lor.
Arând fără îndemn
cu pluguri de lemn,
arhanghelii se plâng
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urmă lumini.
Noaptea îngeri goi
zgribulind se culcă în fân:
vai mie, vai ţie,
păianjeni mulţi au umplut apa vie,
odată vor putrezi şi îngerii sub glie,
ţărâna va seca poveştile
din trupul trist.”
cred că este în acelaşi ton:
http://www.opinia1.ro/cand-parintii-sufera/
=D>