OCHIUL DOMNULUI
Mai priveam spre cerul nopţii plin de nori, întunecat,
ş-am văzut ce niciodată până atunci nu mi-a fost dat.
Ochiul Domnului priveşte înspre Globul Pământesc,
ca să vadă muritorii ce acum se odihnesc.
Luna este a Lui pupilă, dilatată de extaz,
aurie şi frumoasă îmbrăcată în atlas;
Irisul – halou ceresc – un căprui cu mov electric
şi reflexe de turcoaze, contrastând acum feeric
cu albastrul cenuşiu al Oceanului pustiu.
Norii – nişte valuri negre – trec în goană, alergând,
dar nici unul nu umbreşte „Ochiul Domnului” arzând.
Fenomenu-i cunoscut: prevesteşte că Furtuna
– în oceane şi în mări – va produce multe valuri
şi în lume mari schimbări.
De Sf. Ion, Vasile şi Gavril, 30.01.2007 – orele 18,10-19,45
Despre autor:
Sunt un Leu – Regele junglei
sub semnul Soarelui născut;
m-am bucurat de toate-n viaţă
tot ce-i uman mi-e cunoscut.
frumos
ce frumos
oau cât de frumoase sunt cuvintele.. am rămas uimit bravo