Sambata, 16 Decembrie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Maria

18.10.2013 ·Scris de: in Proza,eseu

Era in noembrie. O zi moharată şi rece. Maria era desculţă, era in faţa statiei de metrou şi cerşea. Fusese dată afară de angajatii de la Metrorex, pentru ca perturbarea liniştii publice.
Avea 13 ani, mamica ii murise anul trecut, iar pe taticul nici nu-l cunoştea. Îi era frig, plângea şi tremura. Nu mai mancase de trei zile.

Dana uramarea cu nesaţ filmul Şapte ani în Tibet. Dupa ce il trecuse de pe cameră pe dvd-uri a avut emoţia să vadă că nu se ştersese nimic. Scena cu hârtiile i se parea ridicola. Defapt înceraca să inţeleagă cine a fost intr-adevat burtosul ala de Buda. Nu ştia de fapt nici ce înseamnă şambala, şi se uita pe google după Tibet si aşa ceva „Taiana mortii in Tibet”.

Nu intelegea ce este Padmashambava, nici Dalai-Lama.

Tebuia să faca un sacuzzi şi să se duca la Banca să-şi veriifce conturile. Dar imaginea cu cioparţirea călugarului tibetan i s-a părut oribilă, de fapt şi senzaţia care a avut-o dupa ce a servit o un peşte la restaurant, iar apoi a aflat că cei morţi in Tibet (cei simplii) sunt dati hrana peştilor, iar călugarii hrana vulturilor. Prin aşa ceva, metemsihoza, ei speră să ajunnga la Buda.

Domnul primar a ieşit putin nevos din vetibul, proteza cea nouă îi căzuse şi era disperat. Îi spusese tampitului de Petrica sa pregatească grătarul, cateluşii lui dragi trebuiau să manance. Petrica tăia antricoatele şi le pregatea pentru gratar, pusese cateva bucaţi si in atmosfera s-a ridiat un miros imbietor.

Caţiva copii care se jucau lângă vila primarului, ademeniţi de miros stăteau sprijiniţi de gratiile gardului. Dom’ primar , supărat de impertinenţa ţâncilor, a luat pietre şi a aruncat, iar dragii lui căţeluşi lătrau de mama focului.
Supărat de proasta reputataţie de “ţară a cerşetorilor” a dat ordin ca aceste lichele cărora nu le placea munca, sa fie daţi afara de la metrou, iar daca fac nazuri să se foloseasca si bastoanele.

Era fericit, prietenul lui Goldemberg îi rotunjise semnificativ contul. Noli venise din Israel şi dorea să facă o parcare în centrul Bucureştiului. Alesese locul de la Piaţa Universităţii. Dar acolo earu statui, erau simboluri ale Bucureştiului, greu de luat de acolo. Dar Noli…i-a spus că pe lângă contul său…face un mare serviciu. I-a spus să promită că va readuce statuile. Şi mulţi fraieri…chiar au crezut.

Afară începuse sa plouă, era o ploaie măruntă de ăia rece ce-ţi intra în suflet. Trecătorii înaintau taciturni spre staţia de metrou. Era luni dimineaţa şi se pregăteau de o noua săptamana. O fetiţă desculţă era chircită la gura metroului, nu mai tremura, dar faţa ei aratau o mare suferinţă. Lumea trecea şi se ferea să nu o atinga, ar fi putut avea râie, treceau nepăsători şi orbi. Un pasnic de la securitae s-a răstit cu asprime la fetiţa, i-a dat un picior si-a alungat-o de la gura metroului.

Dana işi lăsae maşinile in garaj, auostrada era mult prea aglomerată, aşa că se hotarase sa mearga cu metroul. Înainta ţantoş spre metrou, când vazu o cersetoare cu sânge la gură, căzută intr-o baltă de noroi.
Afară ploua rece, si Dana se uita cu milă la fetiţa, dar în mintea ei se gândea că : “ce bine ca nu este ca fetița asta”. Îi aruncă 1 leu și trecu mai departe.

Maria se scula cu greu din baltă, tremura și îi era rau. Afară era déjà seara și nu știa in ce parte s-o ia. Nu mai auzea nimic, tremura așa tare că durerea de la stomac i se accentuase. S-a îndreptat spre un bloc în constucție, acolo se intampla să se mai aciuiasca. S-a dus la primul etaj, aici nu mai erau cartoane și vântul sulfa rece. Maria s-a îndoit intr-un colț si a început sa plângâ.

Mîine era Ziua Naționlă, își aducea aminte că mămica ei îi povestea de bravul Popor Romîn și că ei tare îi mai plăcea cum ii povestea faptele de glorie și de bunătarea lor.

Deodată, a început să simtă ceva foarte ciudat. Nu îi mai era frig, nu o mai durea nimic și avea o stare pe care niodata n-o mai avusese. Se uita cu mila la oamenii ce fugeau zgribuliți de frig. Îi iertase, îi iubea. Se ruga…acum nu mai era singură.

Plecase…

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

Eu, eh încă mă lupt cu eu, ne tăvălim amândoi la malul Mării din Sine.

3 comentarii la “Maria”

  1. Cosmin Ionut says:

    interesanta povestea asta

  2. mikaela says:

    ce viata dura….

  3. roxana92 says:

    :(

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.