Joi, 24 Octombrie 2019

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Maimuțele

28.09.2013 ·Scris de: in Proza,eseu

          Dar era așa de bine să te simți inundată de ură, asta îți dădea o putere nebănuită, dar lui Ani îi dădea și-o groaznică dure în piept. Când ura…era deasupra, ura și ar vroia să distrugă tot ce este viu și frumos, o exalta cel mai mult când strivea țeasta unui om și era și mai încântată când acesta era pui.

Cu celelalte maimuțe se înțelegea prin ură și prin scopul comun, altfel era singuratică și părea tristă, dacă fiarele pot fi triste
Paul o privea pe Ani, amintirea îi dădea imaginea acelei fete zglobi și plină viață, plină de personalitate și de iubire. Ce Doamne Ferește se întâmplase cu ea, cum era posibil așa ceva. Ar fi vrut s-o ajute dar se temea de maimuțele deslănțuite.
Trebuiau să ridice tabară, era periculos și chiar era o sinucidere să mai rămână pentru că se pare că primatele le mirosiseră urmele. Ștefan le spusese că este o peșeră secretă în Bucegi, o peșeră în care se intră foarte ciudat și spunea el, acolo maimuțele nu or să-i găsesască. Trebuiau sa ajungă în Branca Caprei și acolo Șefan le va arăta intrarea în munte.

Ștefan îi arăta în vale un portmoneu, coborîră și-l luară, era tixit cu bani, vreo 3000 de $ mărunt și o grămadă de cărți de credit. Ar fi vrut să-l păstreze dar Paul i-l aruncă și-i spuse că ei, ei oamenii nu or să mai intre în orașul maimuțelor.
Oamenii plecară, se îndreptau spre Hornuri. Drumul nu era ușor așa că se grăbeau să ajingă dimineța, drumul prin Brânca Caprei nu era așa ușor, mai ales pe vremea asta ploiasă.
Drumul, potecuța defapt, era foarte îngustă, și în jos era hăul, Ștefan avea rău de înălțime și mergea anevois, Paul striga mereu la el să nu se uite în jos, și cu chiu cu vai au ajuns. Trebuiau să ajungă în Trasilvania în muții Sureanu, erau nemâncați și obosiți, dar frica de maimuțe îi mobiliza. Mâncau radăcini, ciuperci daca gaseau, erau flămânzi dar frica și dorința de a fugi din sociatatea aceia sinistră le dădea puteri. Se rugau Lui Dumnezeu și asta îi îmbărbăta și îi hrănea.
În momentele de odihnă se gândeau și încercau să-și explice ce se întâmplase, chiar oare ce se întâmplase cu societatea lor, cum de ajunseseră oamenii manimuțe și de ce ? Cum se întâmplase ? Cum așa peste noape, s-au culcat oameni și s-au trezit maimuțe, dar nu așa orice fel de maimuțe, erau păroase ca maimuțele dar inteligența și cunoștințele le rămaseseră intacte, dar în plus deveniseră răi, de răutate înfiorătoare și cu o dorință de distrugere uluitoarte.

Paul o iubise mult pe Ani, suferise mult când o pieduse, adică când aceasta se transformase. Ei îi atrase atenția, vorbise cu ea chia mai dur, eh, înceracase s-o smulgă din anturajul serviciului, a vieții ei bancare dar nu reușise, acum regreta că nu a putut face mai mult. Ani se transformase mult în ultimul an, nu mai avea semtimente, ea care era o romantică desăvârșită devenise o cabotină, nimic nu o mai impresiona, începuse să urască pur și simplu florile și animalele, ea care pe vermuri era așa de drăgăstoasă. Fică de preot, având o anumită educație, acum devenise nu numai insensibilă la religie, devenise o dușmancă, și o aprigă luptătoare împotriva Bisericii.

Paul realizase că absența rugăciunii, a contactului continu cu propria conștiință îi dădeau amorțeli, rătăciri, și răutate. Gândurile ce îl măcinau numai în altarul conștiinței dispăreau. Erau zone la care cu greu putea să ajungă, și numai cu eforturi și multă rugăciune. Îi spusese și Anei dar nu-l ascultase, și gânduril intraseră și-o momise, ea se rușinase să-i spună și ele intraseră nestingherite, și începuseră să se poarte ca ele acasă, săraca se schimba și nici nu-și dădea seama. Fiarele împăienjeniseră conștiința, o întunecară și se instanurară ele la comandă. Și transformare fizică era doar o consecință a interiorul ei.
În ultima vreme lumea parcă înebunise, toți o luaseră iarna. Viața se derula monoton, fără implicare, fără sentimente, se comportau cu toți ca niște veritabile cadavre vii. Mancau, eh, și din ce în ce mai sofisticat, beau, se drogau făceau sex, și își spuneau că fac dragoste, în fine erau ca niște roboți. Dimineața se sculau mahmuri, obosiți, speriați de vise, ajungeau la seviciu unde marea majoritate duceau o muncă sterilă, fără sens, și fără să adune și să aducă bogăție, nici lor nici societății. Ajungeau acasă printr-un trafic de nedescris, plini de nervi și continuau să înjure și acasă. Nu mai văzuseră stetlele și luna de ani de zile. Mancau și se holbau la sticlă, copii și ei se jucau pe calculator și așa li se scuregea viața de cadavre.

Oamenii nu mai aveau credință, se răciseră, trăiau în propria celulă de la bloc sau vilă, și nu mai trăiau doar existau. Uitaseră nu numai de Dumnezeu. Uitaseră cine sunt cine au fost strămoșii lor, au uitat de datini, de obiceiuri. Acum sărbătoreau obiceiuri străine de ei, și experimentate pe ei. Se certau între ei, se urau și se dușmăneau pe culori politice și pe politicienii care-i furau. Nu mai aveau discernământ, așa încet, încet deveniseră maimuțe

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

Eu, eh încă mă lupt cu eu, ne tăvălim amândoi la malul Mării din Sine.

6 comentarii la “Maimuțele”

  1. Ştii, Darwin atâta a greşit…a spus evoluţie, când defapt este involuţie.

  2. Cosmin Ionut says:

    pfff se mai greşeşte asta este… foarte fain

  3. Interesant… :-? :-?

  4. mikaela says:

    :roll:

  5. roxana92 says:

    :!: :roll:

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.