Luni, 18 Decembrie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Lucruri mărunte

01.05.2014 ·Scris de: in Proza,eseu

    Am fost copil sărac. Atât de sărac încât uneori, seara, trebuia să-mi împart felia de pâine în două, pentru a avea din ea și a doua zi dimineață. Aveam grijă să o ascund în fundul cuptorului de la sobă, ca nu cumva să mi-o fure Codița, pisica ce răbda și ea de foame alături de noi, și care era cam furăcioasă.

       
     Am fost copil sărac, cel mai fericit sărac din câți au existat pe lumea asta. Eram fericită pentru ca nu aveam termen de comparație. Trăiam în normalitatea unei mahalale în care toți erau săraci, în care nimeni nu plecase mai departe de râpa  ce despărțea strada de restul orașului, poate doar  câțiva vecini ce aveau servici, printre care și mama.
       
     Mama lucra la aprozar de dimineață până-n seară. Impropriu spus lucra. Se spetea cât e ziua de lungă încărcând și descărcând lăzi grele de legume și fructe. Câteodată mașina cu marfă trecea și pe strada noastră.Mama arunca din mers patru pere în grădinița c-un rând de porumb și unul de cartofi. Când le găseam, eram tare fericită, și mâncând încet nu încetam să mai caut, să văd care-i planta ce face pere.
       
    Tot încet am mâncat și primele felii din portocală, pe care a primit-o mama de la doamna Adelini, grecoaica căreia îi făcea curat o dată pe săptămână. În jurul mesei, patru copii așteptau nemișcați ca mama să desfacă „mărul” acela auriu, altfel de măr decât cel  care creștea uneori printre frunzele de cartofi. Nu uit gustul ei, nici faptul că am mestecat fiecare felie minute în șir pentru a nu se termina repede. Mama nu a mai avut portocală, a păstrat cojile din care a gustat și ea puțin, restul punându-le pe sobă, să miroasă frumos. Nu mai erau dimineața, mama zâmbind și-a dat cu părerea că le-o fi mâncat tot Codița furăcioasa. Eu țineam ascuns în pumn o bucățică mică de coajă, să mă pot lăuda pe stradă. Mi-a fost tare milă de copiii ce-o miroseau cu nesaț. Mare fiind, nu am putut niciodată să mănânc o portocală fără să dau mai întâi câteva unui copil.
       
    Tot din vremea aceea am învățat prima dată despre viață și moarte. Am stat lângă mama când a moșit-o pe Codița. Atunci am văzut că și pisicile plâng. Eram și înspăimântată, și mirată, și curioasă, văzând facerea lumii. Apoi pisica nu a mai plâns, am plâns doar eu în timp ce mama, ascunzându-și lacrimile îmi vorbea despre un curs firesc al lumii.Codița murise lăsând în urma ei patru gheme ce semănau cu ea.I-am dat mult timp de pomană jumătatea mea de felie de pâine pe care puneam un strat gros de marmeladă. Am mai plâns de atunci de multe ori după cei dragi, le-am dat de pomană și nu am încetat să ma uit după pisici, în speranța ca o voi regăsi pe Codița, așa îmi spusese mama, că orice suflet învie în viața de apoi.
        
     Primul magazin pe care l-am văzut a fost o autoservire, atunci cănd m-a luat mama să mă îmbrace pentru școală. Eram deja în altă lume, neîncetând să mă mir de câte existau fără ca eu să am habar. Am rămas nemișcată în fața vitrinei cu „mizeluri”. 
     
     Mama a cumpărat doar o jumătate de pâine și am plecat. Până am ajuns afară, am tot privit spre vitrină, mergând mai mult trasă de braț decât pășind. Acum, mare nu pot trece pe lângă vreun raion de preparate fără să mă opresc și fără să cumpăr. Găsesc eu un copil, un bătrân sau vreun amărât să i-le dau.
      
     Am fost și eu odată foarte nefericită, deși nu știam eu pe atunci să definesc sentimentul. În prima zi de școală, mama nu a putut să mă ducă pentru că trebuia să fie la servici, așa că am plecat de una singură spre necunoscut.
         
     Toți copii mergeau cu mămicile de mână, părând puțini mai siguri pe ei. Eu nu aveam de ce să mă țin, mă simțeam a nimănui, îmi era teamă și nu aveam cui spune, ba chiar credeam că mama nici nu mă iubește, dacă nu este lângă mine în ziua aceea atât de importantă.                 
      
      Mi s-a întărit convingerea la vreo doua zile, când am găsit-o pe mama măturând prin casă. M-am dus la ea, i-am spus că o iubesc și dacă mă iubește și ea, să mă ia de mână și să-mi spună. Nu m-a luat. Mi-a tras o mătură la fund, zicându-mi că numai de prostiile mele nu-i ardea ei după o zi de muncă și după dezordinea pe care am făcut-o noi prin casă. Eram convinsă clar că nu mă iubește, așa că m-am băgat în cămară să pot plânge fără să mă vadă nimeni. Săraca mama! Ea nu avea nevoie de gesturi, de cuvinte, ea spunea că ne iubește muncind pentru noi și la servici și acasă.
     
      Eu eram prea mică să înțeleg astea. Am căutat apoi o viață căldura unei mâini, am mai plâns de multe ori în cămară, fără să mai cer cuiva iubire, fără să-mi vadă cineva lacrimile. Mult mai târziu am înțeles că trebuie să oferi iubire, fără să aștepți ceva la schimb, fără să o cerșești, dar mai ales am învățatde la mama că cineva te poate iubi dincolo de cuvinte.
      
      Am fost un copil sărac. Acum, mare, sunt fericită că am crescut așa. Altfel nu aș fi mai fi fost eu, cea care se mulțumește cu puțin, cea care se bucură atunci când dăruiește o portocală, o pâine, o speranță, un zâmbet. Cea care iubește necondiționat atât un om cât și un animăluț, cea care, chiar dacă  are acum atâtea termene de comparație, nu încetează să se bucure de lucruri mărunte, dar mai ales… că este. 
Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message
Site-ul meu: http://copaculcuvise.ro

2 comentarii la “Lucruri mărunte”

  1. Heissenberg says:

    Pe bune!?

  2. Și eu am avut prieteni foarte săraci care nu își permiteau nici măcar o pungă de pufuleți când erau copii, acum au ajuns să fie pe picioarele lor cu familii dar acești oameni sunt mult mai buni pentru ca ei știu cum e să nu ai….

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.