Miercuri, 23 August 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Întoarcerea lui Vlad Ţepeş

08.10.2013 ·Scris de: in Proza,eseu

             Scena era oribilă, capete, maini, picioare, muribunzi târandu-se în noroiul însângerat. Suliţe şi săbii sfărîmate, platoşe şi armuri străpunse. Caii horcăiau sinistru dându-şi suflarea.
Ceaţa lăptosă a acelei dimineţi îl găsi prins între două cadavre de turci, şi rana din piept îl făcea neputincios. Auzea ronţăitul sinsistru al cîinilor ce sfarîmau oasele cadavrelor şi totşi nu reuşea să se mişte. Turcii îl căutau, pierduseră bătălia, dar aflaseră de rănirea lui. Ştiau că nu e mort şi vroiau să-i taie capul.
Cu un ultim efort, cel al disperării se ridică incnind de durere. Un turc îl zării şi venea sa-i taie capul. Se cabră lua de jos sabia năclăită şi pară lovitura turcului, făcu un pas înapoi, turcu se impiedică şi ajunse jos o dată cu căpăţana-i.
Apoi îşi curăţă sabia se urcă pe cal şi se depărtă de câmpul de luptă. Era foarte oboist şi rănile îl durau cumplit, iar căldura de afară il moleşii complet. Pierduse mult sange şi era vlăguit. Aşeză ţeapa alături, se aşeză la umbra unui nuc bătran şi adormi.
Visa…se făcea că nu mai avea nimic, rănile i se vindecaseră. Se uită şi zgomotul de afară îl uluia. Simţea că nu poate să respire, aerul era clocit, mirosea a iad, d-abia respira, la fiecare repiraţie avea senzaţia că plămanii îi iau foc. Simţea o chemare, un îndemn, parcă Sfantul Dumnezeu îl trimise în iad să scape pe cineva. Era buimac, se obişnuise cat de cat cu aerul şi zgomotul, dar nu ştia dacă este viu sau murise şi este in iad.
Vedea o groază de ciudăţenii ce se deplaseau pe un fel de roţi de căruţă şi totul i se părea straniu. Niciodată nu-şi imaginase că iadul este aşa ceva. Se ruga şi neintrerupt pomenea Numele Domnului, era în mare cumpănă. Domnul îi poruncii să se ducă în viitor in oraşul lui Bucur.
Acolo işi găsi supuşii apatici, nervoşi, fricoşi. Treceau prin ei înşişi, nu se vedeau nu se simţeau erau ca nişte automate. Calul înainta prin acele căruţe stanii, ca prin nori, oamenii nu-l vedeau, defapt, aşa cum spuneam, d-abia se vedeau pe ei înşişi. Se opri la un fel de han, să bea ceva , era însetat, dar nimeni nu-l băga în seamă. Deodată auzi un copilaş de vreo 7-8 ani strigand : Mamă ! mamă ! uite un călăreţ printe maşini, uite un cavaler, mamă !. Iar sărmana mămică scuzandu-se la taciturnii trecători de năzbătia spusă de copil. Defapt nici ea nu vedea nimic deosebit…decât maşini.
Deodată văzu un om ciudat, un fel de cerşetor, murdar şi ca vai de capul lui ce venea spre el, se pare că îl văzuse. Cerşetorul se aruncă la picioarele lui şi-I spuse : Doamne, iar aiurez, azi iar am băut prea mult spirt, ah ! Doamne, frigul şi creaturile astea ce trec nepăsătoare pe langă mine. Nu mă lăsa !
Îi vorbi cerşetorului, dar acesta mai tare se speriase. Îi spuse cine este, iar după un timp, după ce goli tot lichidul dintr-un fel de băşică de porc, îi spuse :
– Cine eşti şi cum de nu te calcă maşinile ?
Cerşetorul vorbea într-o limbă ciudată, încercă să-l facă să înţeleagă. Nu-l băgă în seamă dar observă că acesta se ţinea ca un căţeluş de el. Se apropiară de-o Biserică se închină şi îngenunche. Tare se minună când observă că oamenii treceau fără să se închine, toţi grăbiţi şi cu ochii în pămant nu dădeau mărire Domnului.
Totul i se părea anormal, mai mult atitudinea oamenilor il supărau îl revoltau. Ar fi vrut să-I oprească dar era imposibil. Cerşetorul mai chemase caţiva de ai lui şi toţi îi urmară.
Se întreba dar unde sunt oamenii ce pasc aceste turme îndobitocite, nu găsea şi îi întrebă pe cerşetori. Aceştia îi spusese că nu departe este un schit, iar acolo este un om viu. Ajuns la schit descălecă şi intră în Biserică se închină, sărută iconele şi începu să-l caute pe preot. Găsi nu departe, la umbrau unui păr un bătrînel firav. Bătrînelul se sculă i se închină surprinzandu-l cu gestul, dar şi cu posibilitatea de-al vede. Dar în spatele bătrănului erau mai mulţi, erau şi dintre cei îmbrăcaţi caraghios ca indobitociţii de afară, dar aştia erau vii şi-i simţea aproape de Domnul. Cerşetorii îi spuse că aceştia sunt tineri care au murit împuşcaţi nu de parte de aici, împuşcaţi pentru că au crezut în libertate.
Se ridică, era tulburat, se îndreptă spre ei, spunandu-le :
– De acum aici voi veţi fi oştirea mea aici, voi suneţi singurii vii de aici.
Dar aveţi sarcina de ai ajuta şi ai trezi pînă mă întorc. Şi staiţi în comuniunea sifinţilor, eu mă voi întoarce…şi vom învinge ! Să nu vă pierdeţi credinţa. Cei ce-şi-o pierd ajug ca aceste dobitoce triste.
Domnul să fie cu voi !
Işi cabră calul dădu pinteni şi dispăru printe maşinile îngrămădite.

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

Eu, eh încă mă lupt cu eu, ne tăvălim amândoi la malul Mării din Sine.

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.