Sambata, 25 Februarie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

În lipsa ta

10.02.2013 ·Scris de: in Poezii

În lipsa ta
nici timpul nu mai ştie ceasul,
ploaia a-mpietrit în văzduh
şi-a schimbat forma
repetând doruri
scindând arşiţele neumbrite
de pleopa poemelor abia născute,
vântul şi-a stins neliniştea
printre frânturi de oscilaţii carnale
culese pe furiş
din trupul tău înfrigurat
de ferba searbădă de săruturi,
din gândurile nedescoperite
de cârdurile dese
ce-ntunecă văzduhurile vorbelor electizante,
din magica atingere a degetelor tale
dospind îmbălsămate cu sârg
de gusturile viselor sublime
ce-aduc împăcări furtunoase
de euri singuratice, celeste.

În lipsa ta
se scurge lava vulcanilor
încă nedescoperiţi
printre văile aştrilor bătătoriţi
de privirile tale lascive
secătuind pasiunile compuse sporadic
în infinitele ascunzişuri de promenadă,
iar mugurii asfinţitului prelung
alcătuiesc sunete articulate fără noimă
colectate cu gesturi păgâne
prin zvârcolirea văratică
în îmbrăţişările solemne
ce-au prins rădăcini multicolore
înfipte adânc în liniştea mea ancestrală.

 

 

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

Un personaj care se descoperă cu fiecare zi ce trece, căutând magia în fiecare lucru, sentiment, stare, cautându-şi în acelaşi timp locul pe această scenă grandioasă, numită viaţă.

12 comentarii la “În lipsa ta”

  1. Imi este teama de puterea Cuvantului scris „in lipsa ta” ! :)
    O profunda framantare, tulburatoare ,ca un vulcan care sta gata sa erupa…
    Starea de instabilitate , de fluidizare in „progresie geometrica” a momentului , te ridica la inaltimea asteptarilor…
    Insa , si acum imi revine partea mai putin placuta , e ca si cum as citi doar un fragment din poezie.
    Nu vad „finalitatea”! Exista un fel de suspans , destul de bine creat, atractiv, te transpune , insa exact ca la o telenovela , cand e mai interesant , se opreste!
    Transformarile, trairile, framantarile , dau senzatia unui vulcan care e pe punctul sa explodeze…dar n-o face! Si nici nu are de gand sa se intample!
    Probabil asa ai conceput-o, ca pe o ” secventa” impietrita , focalizata pe ideea cresterii tensiunii.
    Dar de ce as urca pe un munte , daca nu ma intereseaza cum se vede de acolo?
    Nu am vazut „epilogul” ca sa spun asa.Sau frumusetea „panoramica ” a framantarilor!
    M-au ridicat in slavi si …? si atat!
    Pacat , e prea bine scrisa sa nu merite si un „final” !
    Desigur, apreciez si servetelul :)

  2. Virginia spune:

    Da, aşa e, doar o “secvenţă”, dar una perpetuă!
    Cuvintele de care ţi-a fost teamă îţi spun ceea ce ele exprimă, doar atunci când simţurile mele “te caută”, în „lipsa ta”.
    Nu ajungi pe vârful muntelui, pentru că acolo “te voi fi şi găsit”. E ceea ce vreau “să-ţi spun” când „tu nu eşti prezent“.
    Mai mult decât atât, repetiţia lor are menirea de a accentua starea de aşteptare, de dorinţă, certificând dacă vrei, adevărul acesteia.
    Gândeşte-te că nu citeşti o poveste, la care ştii că îi vei afla finalul ci, o înlănţuire de trăiri care te fac să nu mai poţi suporta profunzimea lor, să nu ştii ce să faci, încotro să mergi!
    Ţi-a lipsit cineva vreodată aşa?
    E mult prea puţin spus, din ceea ce simţi când trăieşti cu dorinţa înfrigurată, crezând că tocmai atunci ai ajuns la apogeu, dar apoi să se repete cu o şi mai mare intensitate şi când crezi că ai păşit chiar pe vârf să te arunce în abis, că apoi să te înalţe din nou!

    Mulţumesc pentru apreciere! :)

  3. Eminescu Eminescu spune:

    E frumos sa faci poezii ca aceasta si da-mi voie sa te corectez Syntax cand faci o poezie si nu are un final lasi cititorul sa zic nemultumit dar gandindu-se la ce ar putea urma, pe de alta parte cand ii faci finalizarea cum trebuie ca la carte cititorul e multumit, eu personal prefer o poezie care nu are finalizarea normala sau poezia sa nu fie normala sa incerc sa deslusesc fiecare rand sa le scriu pe o foaie cate 4 5 intelesuri si sa aleg o varianta ..Eu asa sunt acum gusturile nu se discuta ;

  4. Explicatiile pe care tocmai le-am citit, imi arata ca nu s-a inteles prea bine comentariul meu.
    Imi este foarte clar ca e vorba despre o ” înlănţuire de trăiri care te fac să nu mai poţi suporta profunzimea lor, să nu ştii ce să faci, încotro să mergi!” sau ca „trăieşti cu dorinţa înfrigurată, crezând că tocmai atunci ai ajuns la apogeu, dar apoi să se repete cu o şi mai mare intensitate „.
    Aceste lucruri reies foarte bine din versurile tale.
    Insa cand ma refer la „finalitate” nu ma asteptam la un final de genul „te voi fi gasit”, mi-am atins scopul si gata :Happy end!
    Imagineaza-ti un naufragiat , care zile in sir se lupta cu marea , pentru a supravietui.
    Sa presupunem ca fac si eu acelasi lucru ca in poezia ta. Nu vreau sa descriu decat starea prin care trece el. Doar o „secventa” din lupta lui cu valurile etc, etc.
    Trairile din timpul furtunii, lupta acerba cu fiecare val,cu vantul puternic…si ma opresc! Ca o pictura : naufragiat luptand cu valurile marii!
    Ce-mi lipseste?
    Desigur curiozitatea de a sti daca a supravietuit e mare, dar eu nu o divulg , las cititorul sa aleaga ” variantele” care ii plac.
    Insa cand ma refer la „final” ma gandesc ca eu „relevez” aceste trairi cu un scop , un motiv , o finalitate clara :dorinta de supravietuire! speranta ca va reusi!(chiar daca exista si posibilitatea sa nu se intample asta!)
    Inca o data , accentuez, poezia ta merita un asemenea „final” , nu in sensul de a „divulga” ceea ce se intampla in continuare, ci ca exista o „directie ” un „sens” al trairilor descrise.
    A descrie framantarile unui vulcan fara a descrie si Explozia lui , sau a descrie viata dura a unui naufragiat fara sa vorbesti despre Speranta lui , dupa parerea mea ar fi o descriere, sau un fragment, incomplet .
    Modul in care am vazut eu lucrurile: ce e mai important? framantarile vulcanului sau explozia lui maiestoasa atat de asteptata?
    viata unui naufragiat, sau supravietuirea lui?
    framantarile celui care asteapta , sau speranta ca aceasta dorinta i se va implini?
    Daca pe langa descrierea frumoasa as fi „vazut’ si aceasta posibila „finalitate” , sau mi s-ar fi transmis aceasta idee de „final” lasandu-ma pe mine sa aleg cum va decurge el, atunci as fi simtit ca da , este o poezie completa!
    Stiu ca vei intelege ca nu e o critica ceea ce-ti spun, si ca voi primi ,”celebrul ” deja, servetel :)

  5. Am timp sa adaug ceva , esential.
    „Vad ” valul venind. Creste in marime, intensitate. Aud vuietul lui distrugator si …apoi totul se „blocheaza”.
    Nu simt izbitura „valului”, pentru ca s-a oprit in fata mea, nu-i simt „suflul” care sa ma rastoarne , nu-mi este „teama ” de ceea ce s-ar putea intampla in continuare! Nu „aud” „urletul”valului ce se pravaleste peste mine.
    Parca e un „acvariu”. Un rechin urias se repede la mine…dar din pacate „sticla” nu-l lasa sa faca nimic.Nu ma sperie :)
    Vrei „finalitate”? lasa rechinul „liber” :) nu e nevoie sa spui ce va urma :)
    Vrei finalitate? lasa valul sa treaca peste mine ; nu trebuie sa-mi spui cat de ud o sa fiu :)
    E suficient sa lasi impresia ca nu exista „limita” care sa te protejeze.
    Ai spus bine „nu citeşti o poveste, la care ştii că îi vei afla finalul ci, o înlănţuire de trăiri care te fac să nu mai poţi suporta profunzimea lor, să nu ştii ce să faci, încotro să mergi”
    Dar pur si simplu , ma complac in starea asta, nu „urmeaza” nimic , nici nu am motiv sa cred ca va urma , pentru ca totul are o „limita”. Totul e doar o” stare” , o „secventa” , un „tablou”, pe care il admir cum cred eu de cuviinta, dar fara frica, din postura unui „privitor”, si nu a celui „implicat” in „momentul impietrit” de asteptare a persoanei dorite.

  6. Virginia spune:

    Ei da, am înţeles comentariul tău!
    Am răsfoit printre replicile noastre şi uite ce am găsit:
    “Probabil aşa ai conceput-o, ca pe o ” secvenţă” împietrită , focalizată pe ideea creşterii tensiunii.”
    „Da, aşa e, doar o “secvenţă”, dar una perpetuă!“
    Explicaţia a fost dată, dar vreau să cred că mă vei înţelege, drept pentru care, o să spun încă o dată.
    Nu se va stinge niciodată, nu va ajunge la apogeu, nu există finalitate! Nu în ceea ce e descris aici!
    Am naufragiat într-un golf şi mă zbat cu valurile care sunt din ce în ce mai aprige, cărora le ţin piept atât cât îmi este dat să suport şi încă şi mai mult, dar din picăturile fine, care se împrăştie haotic pe lângă mine, renasc altele care mă chinuie, „strigându-te” fără ecou, pentru că nu îţi este dat să „mă auzi“, absent fiind.
    Cu alte cuvinte, „îţi spun cât de dor îmi este de tine“ şi nu pot scăpa ca să „simţim împreună“ ceea ce e dincolo de val.
    Am folosit şi eu şerveţelul deja consacrat, alăturând nelipsitele mulţumiri!

  7. Imi place mult modul in care dai explicatiile.
    Stiai ca ar putea fi puse intr-o „forma” poetica? :)
    E suficient sa le separ , si sa le aranjez in ordinea fireasca. :)

    „Am naufragiat intr-un golf
    Si ma zbat cu valurile aprige,
    Carora le tin piept, atat cat imi este dat,
    sa suport, si inca si mai mult,
    Dar din picaturile fine
    Care se imprastie haotic
    renasc altele,care ma chinuie,
    strigandu-te fara ecou
    Pentru ca nu-ti este dat
    Sa ma auzi,
    Absent fiind…”
    Hmmm… Am impresia ca anume a fost scris asa ! :)
    Imi place „libertatea ” asta cu care faci versuri! De asemenea , originalitatea, dar printr-o prisma , cum sa zic, vioaie, tinereasca, insufletita , optimista. Nu vad nimic morbid, sau monoton sau lucruri dizgratioase.Desi multi sunt tentati sa abuzeze de ele, pentru a crea sentimente profunde.
    Si nu e nevoie sa fiu „specialist” pentru a-mi da seama de „gustul” fin al observatiilor tale.
    Delicioase! Si „prajitura” si explicatiile si …cine le-a facut! :)
    Recunosc ca am nevoie de servetel :)

  8. Virginia spune:

    Eşti consecvent şi tenace şi chiar ai început să mă înţelegi. Ai un spirit de observaţie foarte bine dezvoltat, anticipând faptul că răspunsul meu a fost scris anume, dar fără inflexiuni ironice şi tocmai de aceea sub această formă.
    Şi nu pot să uit de mulţumiri!

  9. Placerea a fost de partea mea .
    Intalnesc destul de rar ,pe internet, astfel de persoane care pot sa se „exprime” in modul in care o faci.
    In viata reala, este mai simplu: „discutiile” se amplifica,”personalitatea ” fiecaruia isi pune amprenta, „contradictiile” se manifesta si prin gestica, si-ti poti imagina la ce „nivel” ajung . :)
    Sunt surprins in mod placut!

  10. ce frumos

  11. Mihaela4 spune:

    Superb !

  12. Stefan Mihaela-Alexandra spune:

    :!:

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.