Miercuri, 24 Mai 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

hipnotica

28.11.2013 ·Scris de: in Poezii

tu visai cu ochii deschişi
făra sa ştii
că visurile tale
se aşezau pe ramuri
pe poteci
pe parbrize
aşa
ca un abur
ca un descântec
cum miraţi
trecătorii hulpavi
înhăţau gratuit
câte un vis pe jumătate
câte unul întreg
îngramadindu-l într-un buzunar
în vreo sacoşă
deasupra pâinii

visai atât de frumos încât
pe nesimţite
lumea devenise mai bună
un adolescent chiar
îşi cedase locul în troleu
un senator donase averea
și un câine osul

tu nici nu ştiai aceste lucruri
continuai să visezi
iar visurile tale
se amestecau frumos
precum frişca pe ciocolată
sau culorile unui curcubeu

şi cum puteam eu
să nu mă-ndrăgostesc
de ochii tăi
de visele
de buzele tale
apoi
de tot restul
atât de dumnezeiesc sculptat
pe piedestalul inimii mele
când prietenii mei
se mutaseră cu toţii
la Rio

dansând fericiţi lambada
pentru tine

 

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

Păpăruz Adrian

Născut la data de 10 aprilie 1968 Zărneşti,Braşov

Aparitii lirice în ” Zărneşteanul”,articole de fond
Premiul al II-lea Festivalul Naţional de Poezie „Andrei Mureşanu”-1990 Braşov
Premiul al II-lea la Festivalul Naţional de literatură,secţiunea poezie „Eusebiu Camilar-Magda Isanos”-2008 Suceava
Premiul al III-lea la Festivalul National de literatura,sectiunea proza: „Eusebiu Camilar-Magda Isanos”-2009 Suceava
Premiul 1 la festivalul de poezie „Andrei Muresanu” editia a 9 a-,Brasov iunie 2012
Premiul 2 la festivalul de poezie”Andrei Muresanu” editia a 10 a-, Brasov,iunie 2013
Apariţii lirice in revista „Dealul Melcilor” Braşov-2007
„Sub soarele speranţei” volum de poezie editat în 2007
„Ingerul din urmă” -volum editat in martie 2009
„balerina timpului”- volum de poezii editat dec 2011- editura „Eikon”,Cluj
„Jurnal sentimental”-volum comun de poezii impreuna cu Nuta Istrate Gangan(Florida –USA) iunie 2013 editura „Pastel” Brasov

Site-ul meu: https://www.facebook.com/paparuz.adrian

7 comentarii la “hipnotica”

  1. daca toate poeziile dumneavoastra sunt la fel ca cele de pana acum nu este de mirare ca aveti succes,cel putin asta e parerea mea.

  2. codin500 spune:

    OROLOGIUL DE GHEATALa cumpana nopţii, eu sui într-un turn.
    Paingi, cucuvai înţelepte
    se-ntrec să-mi oprească urcuşul nocturn
    de stajă pe strâmtele trepte.

    Dar nu e nici buhă cu strigatul ei,
    nici iască cu ochiul sinistru,
    nici aprige pliscuri ce scuipă ulei,
    nici aripi suflând ca un sistru,
    nici spadă jucându-mi pe crestet pieziş,
    nici limba-ntre graniţe oarbe
    să stea împotriva acestui suiş
    ce-ntr-una, hipnotic, mă soarbe.

    Treptat izbăvit de pământul greoi,
    desprins de lumeşti simulacre,
    mă-atrage un cer limpezit ca un sloi
    cântând din vapaile sacre.

    Cu ce fel de grai să rostesc pe deplin
    şi cui – amuţitul elogiu?
    În turn, îngheţat, albăstriu, cristalin,
    mă-aşteaptă un divin orgoliu.

    Mărire acestei adânci arătări!
    În locul rotirii de zodii,
    cu inimi aici şi la mari depărtări
    stau orele fixe, ca rodii.

    Uitate sunt, deci, izgonite de timp
    aversa de stele-n înalturi,
    şi naşterea florii superbe din ghimp,
    şi goana dorinţei în salturi.

    De-acolo de sus, de pe înaltul prag
    privesc fascinat înafără.
    Ce sferă perfectă! Pământul cel mic
    cu multele sale învelişuri
    e una: nimic nu se naşte, nimic
    nu moare în lut şi-n frunzişuri.

    Vai mie, credeam că fărima e-n mers!
    Iertare, ah! somnuri eterne,
    minuni împietrite cu licarul şters
    de-o iarna ce nu se mai cerne.

  3. multumesc frumos

  4. codin500 spune:

    Terapia prin poezie a fost de fapt practicată în Egiptul antic în forma în care cuvintele erau scrise pe un papirus şi apoi dizolvate într-o soluţie care era dată pacientului să o bea, astfel încât cuvintele să-şi facă efectul cât mai repede posibil.

    În antichitate şamanii şi vrăjitorii citeau poezie cu scopul de a vindeca. Primul terapeut prin poezie a fost Soranus, în primul secol al erei noastre, care prescria tragedia pacienţilor maniacali şi comedia depresivilor.

    Nu ne surprinde atunci că Apollo este atât zeul medicinii, cât şi cel al poeziei.

    Dar ce se întâmplă când poezia întâlneşte inducţia hipnotică?

    Poezia are un efect de inducţie hipnotică în sine, ajutând la reprezentările interne.

    Formularea de genul “o cascadă, descărcare continuă de energie”, are un alt impact decât: “şi simţi cum energia creşte…”

    Conceptele poetice ajută la crearea imageriei. Poezia pune cuvintele în orice ordine, creând structuri gramaticale sau cuvinte, fără a viola expectanţele nimănui.

    Ritmul poeziei, ca şi ritmul vorbirii din inducţiile hipnotice participă la crearea transei, împreună cu construcţiile metaforice.Filmul ca intervenţie hipnotică

    Oacklander (1997) spunea că este mai uşor să răspunzi metaforelor decât realităţii crude, iar filmele sunt metafore ce pot fi utilizate în terapie în manieră similară poveştilor, miturilor, glumelor, fabulelor şi naraţiunilor construite in scop terapeutic, încurajând clienţii să facă o călătorie în experienţa lor emoţională interioară şi povestea personală ca observatori indirecţi dintr-un plan mai înalt, meta- analitic (Powell, 2005).

    Filmele comunică cu spectatorul prin imagerie, simbol şi metaforă (Boggs, 1991, Dermer şi Hutchings, 2000), fiind metafore vizuale. Ele oferă privitorilor modele de comportament şi expresie atitudinală favorizând conexiuni la nivel de gânduri, sentimente şi comportamente. Fantezia susţine ceea ce trăim în realitate şi de multe ori filmul operează cu atemporalitatea, ieşind în afara constrângerilor temporale uzuale.

    Clienţii vor conecta propria experienţă de viaţă celei demonstrate pe ecran şi în final vor obţine soluţii noi la probleme vechi. Pivirea unui film este similară imageriei ghidate. Filme cum sunt “Oameni obişnuiţi“ a lui Schway şi Redford, 1980, sau “Albert cel gras”, Cosby şi Zwick, 2004 pot fi utilizate pentru creşterea stimei de sine, în special la clienţii adolescenţi, în mod similar cu metafora “întărirea eului”.

    “Ochi larg închişi“ a lui Stanley Kubrick, după Traumnovelle (roman al visului) a lui Arthur Schintzer are o structură ambiguă, ca şi cum ar aparţine unui vis, confuz şi cu graniţe neclare. Personajele şi privitorii nu ştiu de multe ori dacă ceea ce se întâmplă este real sau imaginar. Gelos pe soţia sa, personajul principal din film regresează, rememorând fiecare experienţă dureroasă a trecutului. Întreaga acţiune se desfăşoară de aici înainte pe un tărâm asemănător visului, ca în transă, Kubrick reamintindu-ne dimensiunea simbolică a sexualităţii umane, fanteziile şi dorinţele inconştiente.

    “Mulholland Drive” în regia lui David Lynch, 2001, a fost realizat văzând fiecare scenă din alt unghi, care apoi a fost restructurată şi filmată din nou. Din acest punct de vedere însăşi filmarea este asemănătoare unei intervenţii psihoterapeutice. Filmul în sine are de-a face nu cu logica, ci cu logica visului (Allen, 2001), fiind în întregime construit pe principiul acestui limbaj (Taubin, 2001), putând fi înţeles prin aplicarea regulilor stabilite cu un secol înainte de Siegmund Freud (“Interpretarea viselor”, 1900). Lynch foloseşte limbajul reprezentărilor pictoriale pentru a evoca asocieri cu trecutul, precum şi condensarea- proces prin care gândurile latente sunt combinate în vis astfel încât un singur personaj sau o singură situaţie să aibă caracteristici aplicabile unui număr de situaţii din viaţa reală. În film întreaga carieră actoricească a personajului principal este prinsă într-un singur test de imagine, aşa cum în intervenţia “întărirea eului” un episod al unui succes din trecut poate constitui o resursă petru o serie de probleme actuale.Filmul ca intervenţie hipnotică

    Oacklander (1997) spunea că este mai uşor să răspunzi metaforelor decât realităţii crude, iar filmele sunt metafore ce pot fi utilizate în terapie în manieră similară poveştilor, miturilor, glumelor, fabulelor şi naraţiunilor construite in scop terapeutic, încurajând clienţii să facă o călătorie în experienţa lor emoţională interioară şi povestea personală ca observatori indirecţi dintr-un plan mai înalt, meta- analitic (Powell, 2005).

    Filmele comunică cu spectatorul prin imagerie, simbol şi metaforă (Boggs, 1991, Dermer şi Hutchings, 2000), fiind metafore vizuale. Ele oferă privitorilor modele de comportament şi expresie atitudinală favorizând conexiuni la nivel de gânduri, sentimente şi comportamente. Fantezia susţine ceea ce trăim în realitate şi de multe ori filmul operează cu atemporalitatea, ieşind în afara constrângerilor temporale uzuale.

    Clienţii vor conecta propria experienţă de viaţă celei demonstrate pe ecran şi în final vor obţine soluţii noi la probleme vechi. Pivirea unui film este similară imageriei ghidate. Filme cum sunt “Oameni obişnuiţi“ a lui Schway şi Redford, 1980, sau “Albert cel gras”, Cosby şi Zwick, 2004 pot fi utilizate pentru creşterea stimei de sine, în special la clienţii adolescenţi, în mod similar cu metafora “întărirea eului”.

    “Ochi larg închişi“ a lui Stanley Kubrick, după Traumnovelle (roman al visului) a lui Arthur Schintzer are o structură ambiguă, ca şi cum ar aparţine unui vis, confuz şi cu graniţe neclare. Personajele şi privitorii nu ştiu de multe ori dacă ceea ce se întâmplă este real sau imaginar. Gelos pe soţia sa, personajul principal din film regresează, rememorând fiecare experienţă dureroasă a trecutului. Întreaga acţiune se desfăşoară de aici înainte pe un tărâm asemănător visului, ca în transă, Kubrick reamintindu-ne dimensiunea simbolică a sexualităţii umane, fanteziile şi dorinţele inconştiente.

    “Mulholland Drive” în regia lui David Lynch, 2001, a fost realizat văzând fiecare scenă din alt unghi, care apoi a fost restructurată şi filmată din nou. Din acest punct de vedere însăşi filmarea este asemănătoare unei intervenţii psihoterapeutice. Filmul în sine are de-a face nu cu logica, ci cu logica visului (Allen, 2001), fiind în întregime construit pe principiul acestui limbaj (Taubin, 2001), putând fi înţeles prin aplicarea regulilor stabilite cu un secol înainte de Siegmund Freud (“Interpretarea viselor”, 1900). Lynch foloseşte limbajul reprezentărilor pictoriale pentru a evoca asocieri cu trecutul, precum şi condensarea- proces prin care gândurile latente sunt combinate în vis astfel încât un singur personaj sau o singură situaţie să aibă caracteristici aplicabile unui număr de situaţii din viaţa reală. În film întreaga carieră actoricească a personajului principal este prinsă într-un singur test de imagine, aşa cum în intervenţia “întărirea eului” un episod al unui succes din trecut poate constitui o resursă petru o serie de probleme actuale.

  5. codin500 spune:

    o poezie este trimisa mai sus ,, apasa link,, dedicatie pentru administratia opinia 1 ro si dl admin ionescu miron, mentionez ca poiezia apartine VERONICA MICLE si face referire la literatura universala privind descrierea hipnotica

  6. frumoase

  7. roxana92 spune:

    =D> ^:)^

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.