Marti, 22 August 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Gunoierul

10.08.2014 ·Scris de: in Sci-Fi, Fantasy

pain-life-torture-sad b
Capitolul I – Final de complot

 

 

Motivul agitaţiei care cuprinsese observatorul astronomic imperial era apariţia de niciunde a unui corp ceresc în sistemul lor binar care putea să pună în pericol însăşi existenţa civilizaţiei lor, echilibrul fragil care făcea posibilă existenţa vieţii pe planeta lor fiind ameninţat de orice masă care ar fi putut deteriora traiectoriile planetelor ce orbitau în jurul celor doi sori, şi implicit al lunii ce le servea drept casă. Neinvitatul obiect se plasase în dreptul celei de-a patra planete a sistemului pe care îl numeau BiSol, denumire dată în amintirea casei, demult pierdute, de unde îşi aveau originea. Ciudatul obiect ceresc nu se putea vedea cu ochiul liber, fiind detectat doar de către puternicul telescop cu care era dotat observatorul, şi fusese confirmat de cele două telescoape plasate în spaţiu, primele date indicând un obiect care avea o rază aproximativă de 1900 de km, fiind de 3,5 ori mai mică decât raza lunii care le era casă. Pe moment se părea că obiectul respectiv nu avea nici o influenţă asupra sistemului lor, dar era prea devreme să se pronunţe vreun verdict sigur, obiectul fiind detectat doar în urmă cu două zile, toate minţile luminate care populau observatorul făcând calcule şi căutând explicaţii care puteau fi oferite publicului, dar mai ales Împăratului BiSol al 16-lea, din spiţa lui Sever Întâiul, pe numele lui, Sever Joy, nume dat pentru a aduce aminte de cel care puse temelia dinastiei şi a bucuriei pe care a adus-o venirea lui pe lume, şi pe care trebuia să o reverse şi existenţa lui asupra viitorilor supuşi atunci când vremea urma să sosească, cel puţin aceasta fusese explicaţia dată de tatăl lui, Împăratul BiSol al 15-lea, pe numele lui Sever Suprem, cel numit de către supuşi, Dobitocul Suprem din cauza deciziilor pe care acesta le lua, la fel ca şi în cazul alegerii numelui fiului său, care îi luase locul în urmă cu trei ani când în sfârşit murise de mâna uneia dintre cadânele care îi satisfăceau, nesatisfăcuta poftă sexuală, aceasta devenind în foarte scurt timp o eroină a întregului Imperiu, supliciul la care fusese supusă ca urmare a castrării împăratului, şi tăierii gâtului acestuia, dând naştere la revolte pe tot cuprinsul imperiului, chiar şi susţinătorii familiei imperiale fiind de acord că transmiterea live a devorării acesteia de către furnicile de zăpadă fusese prea mult, moartea ei după 8 zile de chin, declanşând o revoltă generalizată care fusese încheiată cu doi ani şi jumătate în urmă, şi se soldase cu moartea a opt milioane dintre supuşi lui Joy Cretinul, porecla cu care era alintat actualul Împărat, care numai bucurie nu adusese în viaţa imperiului, decapitarea fiind o pedeapsă uşoară cu care îşi dăruia supuşii indiferent de motivul care îi producea nemulţumirea.

Având în vedere caracterul Împăratului, stăpân peste New Earth şi a alte două colonii spaţiale, le aducea friguri oamenilor de ştiinţă care trebuiau să-i dea o veste proastă acestuia, şi nici să nu aibă o explicaţie pentru ea. Trebuiau să găsească repede una, spionii imperiali şi celelalte observatoare astronomice din Imperiu putând în orice moment aduce la cunoştinţa Împăratului apariţia ciudatului obiect ceresc, fiind bine pentru ei ca ei să aducă vestea despre noul membru al sistemului lor solar.

-Nu avem ce face, spuse Decanul lor de vârstă, trebuie să ne recunoaştem înfrânţi şi să-l informăm pe Împărat despre Străin, acesta fiind denumirea pe care hotărâseră să i-o dea corpului ceresc nepoftit ajuns în sistemul lor Solar.

Pe rând toţi membri consiliului observatorului încuviinţară.

-Problema pe care o avem acum este cine să-i ducă vestea, continuă acelaşi Decan.

-Propun să o ducă cel mai tânăr membru al instituţiei noastre, poate că tinereţea ei o să-l facă pe Împărat să nu-şi arate mânia lui divină, spuse adjunctul Decanului, un astronom în vârstă de 81 de ani. Poate că mulţi ar putea crede că binele lor era interesul care îl făcuse pe acesta să o numească pe postul de curier pe tânăra Leila, cel mai tânăr astrofizician care făcea parte dintre astronomii Observatorului Imperial, dar de fapt era numai dorinţa libidinosului ei şef şi coleg de a se răzbuna pentru refuzul acesteia de a trece şi prin patul lui, toţi ştiind că cel care o să dea vestea aproape sigur era condamnat la moarte. Cu toate că era foarte inteligentă, nu această calitate o adusese pe poziţia ocupată acum, ci, aşa cum umbla vorba, calităţile ei de amantă, spunându-se că chiar puţine dive porno erau dispuse să presteze ceea ce Leila oferea spre satisfacţia partenerilor de ambele sexe.

Cu toate că toate instituţiile de pe întreg cuprinsul Imperiului aveau o organizare pe principiul militar, instituţiile cu caracter ştiinţific aveau pretenţia de a fi mai democratice, membri acestora având dreptul şi posibilitatea de a alege.

-Leila este un membru valoros al instituţiei noastre, spuse Decanul, şi nu aş vrea să o pierdem. Grija lui nu era dată de valoarea omului de ştiinţă pe care o avea Leila, ci pentru că aceasta era singura care reuşise să-l facă să funcţioneze şi fără pastile la cei 90 de ani ai lui, şi îi satisfăcea capriciile sexuale de câte ori i-o cerea, aşa cum i-o cerea.

-Propun să supunem la vot, insistă adjunctul Decanului.

-Bine, spuse Decanul care prezida şedinţa consiliului compus din cei mai în vârstă nouă membri ai personalului Observatorului Astronomic Imperial.

Leila îi satisfăcuse pe toţi membri consiliului cu excepţia adjunctului Decanului, şi poate că votul pentru ca ea să fie trimisă pe post de corb în faţa Împăratului nu ar fi fost atât de decisiv în favoarea trimiterii ei dacă adjunctul Decanului nu ar fi fost cunoscut că o să fie următorul Decan, dar mai ales cu legăturile pe care acesta le avea cu poliţia imperială, şi influenţa asupra acestei poliţii, cei doi fii ai lui făcând parte din conducerea organului de control şi represiune imperial. Toată lumea cunoştea acest lucru şi era de neînţeles de ce Leila nu cedase poftei bătrânului, aşa cum făcuse cu toţi ceilalţi.

Soarta Leilei părea că este pecetluită, comportamentul care îi adusese poziţia de cel mai tânăr astronom imperial, era şi cel care avea să-i aducă sfârşitul se părea.

-Tu să-i duci vestea spuse Decanul către secundul său.

-Şi ce explicaţie o să avem pentru Străin?

-Dacă vrea să scape cu viaţă spune-i să-şi bată capul şi să găsească o explicaţie plauzibilă pentru apariţia Străinului.

-Ordonă-i să se ducă astăzi, imediat! Eşti responsabil pentru acest lucru, spuse Decanul încheind astfel şedinţa de condamnare a unuia dintre ei.

Plecară toţi, adjunctul Decanului îndreptându-se spre biroul lui unde o chemă pe condamnată, care în mai puţin de zece minute se prezentă în faţa superiorului.

-Consiliul îţi ordonă să te duci chiar astăzi, şi să-l informezi pe Împărat despre apariţia Străinului, îi spuse fără să răspundă la salut, bătrânul ţap, vocea trădându-i bucuria răutăcioasă de a se răzbuna pentru că nu fusese satisfăcut de cea care era în faţa lui.

–                     Mai mult ca sigur că tu m-ai propus să mă duc, toţi ştiind că o veste proastă, care nu are nici măcar o explicaţie este o condamnare la moarte atunci când o aude Joy Cretinul!

–                     Ai grijă cum vorbeşti despre Divinul nostru Împărat!

–                     Ce, crezi că îmi mai pasă, dacă o să te duci să le spui fiilor tăi despre asta? Sunt moartă oricum. Pot totuşi să-mi daţi explicaţia oficială a fenomenului astronomic la care am asistat?

–                     Viaţa ta depinde de cât de inteligentă eşti ca să găseşti o explicaţie viabilă. Poate că eşti la fel de inteligentă pe cât de bună eşti la pat aşa cum se aude.

–                     Te roade nu, că eşti singurul căruia i-am refuzat avansurile?

-Sfidătoare până la sfârşit, dar, da, acesta este motivul pentru care o să-l vezi pe Împărat în aceste condiţii. Dacă nu mi-ai supt-o niciodată, măcar îmi poţi face hatârul de a şti de ce am fost singurul în această situaţie?

-Cum să nu, ba chiar o fac cu bucurie acum, ştiind că o să te bucuri nespus când o să afli motivul, dar înainte te rog să-mi spui dacă decizia consiliului mai poate fi întoarsă?

-În nici un caz, este definitivă şi executorie!

-Mai ţi minte că ai avut în tinereţe o aventură de o lună cu o femeie în insulele Aponeze, şi că i-ai promis că te vei căsătorii cu ea, şi că ţi-ai fi dorit să ai o fetiţă cu ea atunci când vă veţi fi întemeiat familia? Este ciudat cum având pe cei doi fraţi vitregi ai mei în poliţia imperială, chiar la vârf, nu ai avut curiozitatea să-i pui să afle de unde provin, şi cine sunt, aşa, doar din curiozitatea să ştii cine te refuză. Aşa ai fi aflat că te refuzam pentru că eşti tatăl meu, şi chiar dacă sunt depravată, o urmă de moralitate mi-a mai rămas şi mie, şi nu puteam să i-o sug, aşa cum ai spus chiar tu, tatălui meu.

Gura căscată completa faţa mirată şi perplexă a celui care îi era tată şi o trimesese la moarte aproape cu siguranţă. Imaginea care îi rămăsese în minte, cu tatăl ei năucit, de vestea pe care i-o dăduse, era cu siguranţă dovada că răzbunarea mamei ei, care îi interzisese să-şi dezvăluie identitatea tatălui care o condamnase, era pe cale să se îndeplinească chiar dacă asta avea să o coste viaţa, dar promisiunea făcută pe patul de moarte mamei trebuia îndeplinită indiferent de cost.

Ceea ce tatăl ei nu ştia, era că ea chiar vrusese să se ofere ca voluntar pentru a-l informa pe Împărat, ştiind că o să moară sigur, dar pentru a scăpa de un tiran trebuie uneori să faci şi sacrificii, iar unul dintre ele era ea.

Se îndreptă spre apartamentul pe care îl avea repartizat în incinta observatorului.

Faptul că aproape sigur urma să moară se pare că nu o afecta foarte mult, păşind cu siguranţă pe culoarele pe care vestea că ea urma să fie cea care urma să-l informeze pe Împărat despre apariţia Străinului, se părea că ajunsese la urechile colegilor, atitudinea celor câţiva cu care se întâlnise demonstrând acest lucru, saluturile acestora aducând foarte mult cu un adio, dar totodată şi o veselie pe care o citea pe feţele lor dată probabil de faptul că nu ei erau cei care trebuiau să explice inexplicabilul, cel puţin până în acel moment, lui Joy Cretinul.

Intră în apartament şi formă pe videofon numărul lui Rick Dobson, cel cu care era într-o relaţie de mai bine de şase luni, fără a avea sentimente puternice pentru el, cel puţin ea nu simţea nimic pentru el, mulţumindu-se cu faptul că acesta o satisfăcea din plin de câte ori i-o cerea. Bănuia că era şi o strategie prin care fusese atrasă în complotul împotriva Împăratului, şi care urma se pare să fie dus la îndeplinire mai repede decât se aşteptau, iar asta însemna moartea ei cu siguranţă, faptul că fusese aleasă ca mesager nefiind decât o întâmplare fericită care să ducă la îndeplinirea planurilor de ucidere a Împăratului. Era adepta filozofiei Sfintei, curent care apăruse după martiriul cadânei care îl ucisese pe Dobitocul Suprem, şi care spunea să-ţi trăieşti viaţa din plin în condiţiile pe care le ai, dar cel mai important, să ţi-o jertfeşti pentru binele comun. Filozofia respectivă era dominantă în mediul academic, fiind interzisă în Imperiu, această filozofie fiind rezultatul biletului pe care Sfânta îl lăsase ca amintire şi explicaţie, nedistrugerea şi găsirea lui fiind considerate de adepţi ca primele două miracole pe care Sfânta le făcuse spre binele tuturor.

-Salut! Sunt trimisă să-l întâlnesc pe Împărat

-Într-o jumătate de oră sunt la tine spuse Rick, care întrerupse legătura.

Se duse şi îşi făcu un duş, după care începu să se relaxeze prin meditaţie trecând în revistă clipele frumoase ale vieţii, şi gândindu-se că în curând se va alătura Sfintei, sacrificiul ei încheind o viaţă trăită din plin, pe care nu regreta că o părăseşte ţinând cont de scopul morţii de care urma să aibă parte în curând. Tot ce îşi mai dorea era ca să aibă succes în îndeplinirea misiunii la care se angajase.

Uşa se deschise neauzit în încăpere intrând un bărbat ce părea că ar fi avut treizeci şi ceva de ani, caucazian, bine făcut, a cărui privire denota hotărâre şi inteligenţă. Alcătuirea fizică a lui Rick era rar întâlnită la un om de ştiinţă, pentru cei care nu ştiau cu ce se ocupă, la o primă întâlnire, atât atitudinea cât şi înfăţişarea, îl puteau încadra în corpul militarilor de carieră.

-Am venit!

-Văd. Fă dragoste cu mine aşa cum nu ai făcut-o niciodată. Apoi mai vedem.

Fără să mai zică nimic, Rick se conformă, iar în curând cei doi se pierdură în beţia sexului, cuvintele negăsindu-şi locul printre zgomotele scoase de cei doi. Finalul veni peste amândoi în acelaşi timp.

-Mulţumesc, spuse Leila.

-Cam impersonală şi detaşată încheiere. Văd că eşti foarte relaxată.

-O partidă de sex aşa ca cea de care am avut parte era tot ce îmi mai doream!

-Te iubesc!

-Ai avut ghinion, eu nu, dar asta nu înseamnă că nu m-am bucurat de momentele petrecute împreună. Oricum misiunea noastră nu ar fi făcut posibilă o relaţie, aşa că lasă sentimentalismele şi să mergem mai departe.

-Ai dreptate, spuse Rick terminând de îmbrăcat. Chiar şi modul în care se mişca, şi se îmbrăca nu era caracteristic unui om de ştiinţă.

-Cum se face că eşti lingvist când tu ar fi trebuit mai degrabă să fi militar?

-Am petrecut o groază de timp împreună şi nu ai avut până acum curiozitatea să întrebi ceva despre mine, cum se face că eşti curioasă acum?

-Ţinînd cont că o să mor, şi motivele pentru care o fac, aş vrea să ştiu cine este cel care o să mă omoare.

-Corect! Am terminat Academia Militară Imperială secţia de xenolingvistică. Sunt locotenent Rick Dobson, doctor în xenolingvistică, membru al Academiei Imperiale, şi capul celulei patru a Sfintei, din războiul pentru libertate.

-Un agent dublu deci.

-Nu, sunt militar, dar şi militarii pot să aleagă tabăra pentru care luptă.

-Foarte nobil! Acum să trecem la treabă.

-Bine. Rick scoase din buzunarul pantalonilor o mică seringă fără ac umplută cu un lichid de culoare verzuie. Încă mai este timp să te opreşti, din momentul în care îţi voi face injecţia vei mai trăi cinci ore, iar moartea o să fie poate la fel de chinuitoare ca a Sfintei, cobaii pe care serul a fost testat nu au putu să spună cum este, dar nu arătau bine la final.

-Nu contează totul este să ajung în patul Împăratului şi să-i dăruiesc iubirea mea. Dar eşti sigur că Împăratul o să reacţioneze aşa cum vrem noi?

-Întotdeauna există un risc, dar la ultimele cincizeci şi trei de execuţii Împăratul a avut acelaşi comportament, ca şi Dobitocul Suprem, culcându-se cu fiecare dintre victimele lui, iar tu eşti apetisantă chiar aşa roşie şi transpirată. Dacă vrei să mergi mai departe ai face bine să faci un duş şi să pui ceva nu prea provocator pentru a nu trezi bănuieli, dar nici care să gonească gândurile murdare a celor care te văd, ci să le trezească.

-Am ceva care se potriveşte şi momentului şi cerinţelor tale. Leila disspăru în sufragerie lăsându-l singur pe Rick, gândurile reflectându-i pe faţa îndoiala şi regretul, declaraţia de dragoste rămasă fără răspuns dându-le un înţeles pentru un spectator care ar fi asistat la cele petrecute. După douăzeci de minute Leila i se înfăţişă aranjată şi îmbrăcată în uniforma de culoare albastru închis cu reflexii sidefii, modificată de aşa natură încât să-i scoată în evidenţă feminitatea, dar decenţa fiind amprenta dominantă a costumului, potrivit mai mult cu o angajată corporatistă într-o poziţie de conducere decât cu a unui om de ştiinţă. Părul negru îi încadra faţa, lăsat să-i cadă liber peste umeri, provocator, dar încadrându-se cerinţelor de decenţă ale momentului. Poate roşul buzelor era puţin de o notă mai stridentă decât ar fi trebuit, dar ansamblul per total era aşa cum îl dorise şi descrisese Rick, care îşi pierdu răsuflarea când o văzu intrând în cameră pe pantofii cu toc îndeajuns de înalt pentru a scoate în evidenţă gleznele şi dând purtătoarei un mers de felină.

-Mulţumit?

-Costumul nu este provocator, dar în rest este o invitaţie la viol, dar dacă tu ai ales această înfăţişare o să mergem pe mâna ta. Oricum e prea târziu să mai facem ceva acum. Dacă eşti sigură întinde mâna!

Leila întinse mâna stângă, Rick descărcând conţinutul seringii pe încheietura interioară a mâinii, roşeaţa locului unde lichidul intrase în corpul Leilei dispărând în câteva secunde.

-Otrava nu poate fi detectată de nici un scanner la care noi am avut acces. În cazul în care eşti prinsă toate serurile adevărului cunoscute te vor omorî instantaneu în momentul injectării, hipnoza ducând la oprirea inimii. Singura ta grijă în cazul în care eşti cumva prinsă este să nu fi supusă la tortură, iar în cazul în care acest lucru se întâmplă trebuie să rezişti cinci ore. Zarurile au fost aruncate!, spuse Rick depunând un sărut pe locul unde introduse otrava! Nu mai ai cale de întoarcere, în cinci ore indiferent că reuşeşti sau nu să faci sex cu Împăratul şi să-i transmiţi otrava o să mori! Succes, şi Sfânta să te păzească şi să te primească alături de ea!

-Mulţumesc. Nu-ţi face griji, o să reuşesc! Închide uşa când pleci, nu de alta, dar nu vreau să intre cineva nepoftit să-mi ia lucrurile în absenţa mea, spuse Leila şi plecă zâmbind către viitorul ştiut.

Trecu pe la secretariatul Observatorului pentru alua scrisorile de acreditare. Înainte de a ieşi din observator un zvon îi ajunse la urechi:adjunctul Decanului se sinucisese. Bucuroasă şi mulţumită că-şi ţinuse promisiunea dată mamei de a se răzbuna pentru trădarea tatălui ei, luă primul taxi care opri la semnul ei.

-La palatul imperial!

După o oră parcursă în tăcere taxiul o lăsă în faţa scărilor palatului imperial, a cărui singurătate era dată şi de destinaţia lui, aceea de a adăpostii detestata familie imperială, cât şi de faptul că puteai fi luat la întrebări nu foarte uşoare dacă erai destul de inconştient să te plimbi prin împrejurimi, doar cei care aveau treabă sau provincialii curioşi şi încă creduli în propaganda imperială puteau fi întâlniţi pe acolo.

Urcă cu siguranţă treptele, iar când ajunse în dreptul uşilor închise ridică şi lovi de trei ori, precum cerea protocolul în cazul cererii pentru o audiere la Împărat, lucru foarte rar.

Uşile se deschiseră imediat neauzit, iar Leila păşii în palat, închiderea uşilor în spatele ei făcându-se la fel de neauzit precum se deschiseseră.

Fu încadrată de patru soldaţi a căror uniformă aurie era însemnul gărzii personale a Împăratului.

Cei patru erau conduşi de un majordom care fără să scoată un cuvânt îi ghidă pe toţi spre interiorul palatului, străbătând în ecoul reflectat al propriilor paşi anticamera palatului imperial.

 

Ajunseră în Sala Tronului, în partea opusă uşilor, pe care intrară în tăcere fără a fi anunţată, nimeni neîntrebând-o ce vrea sau ce doreşte, scrisorile de acreditare fiind încă asupra ei, se zărea la circa o sută de metri un podium pe care se afla un tron, îndreptându-se spre el cei şase puteau să vadă că tronul avea un ocupant, toţi şase fiind întâmpinaţi de un alt majordom care întinzând mâna îi luă scrisorile de acreditare şi se îndepărtă cu viteză spre ţinta lor oprindu-se la baza ei, şi deschizând cu rapiditate scrisorile de acreditare le deschise transmiţând neauzit, probabil ocupantului tronului ceea ce citise.

 

 

 

 

 

 

Grupul din care făcea parte se opri la cinci metri de podiumul pe care se afla tronul imperial ocupat din câte vedea chiar de Împărat.

Aşteptară cu toţii, privind fără teamă, chiar cu un aer sfidător la cel care se numea stăpân peste optsprezece miliarde de suflete ce populau cele trei planete locuibile, cunoscute. În faţa ei era un tânăr cam de aceeaşi vârstă cu a ei, părul blond fiind acoperit de greaua coroană imperială, arătând de la distanţa la care se afla ca în panourile propagandei, neputând să distingă culoarea albastră a ochilor, aşa cum se spunea că Împăratul îi avea. Nu reuşea să vadă decât un bărbat tânăr, frumos, părul de culoare închisă i-ar fi dat mai multă maturitate poate, dar nu reuşea să vadă nimic care să trădeze cruzimea de care dădea dovadă în viaţa reală, şi care îi adusese condamnarea la moarte, a cărei instrument era ea.

 

-Leila Hiro, născută în ziua a treisprezecea a celei de a şaptea luni al anului 2011 al New Earth, în arhipelagul Aponez, insula principală, Okaido; mama: Hiro Usara- pilot maritim; tatăl:Vladimir Puşkalov- astrofizician, afemeiat şi alcoolist cunoscut, dar o minte strălucită; astrofiziciană la fel de bună ca şi tatăl ei, caracterizată de cunoscuţi ca nimfomană, dar mai degrabă cu o poftă nestăvilită pentru viaţă; prietena şi amanta lui Rick Dobson, doctor în xenolingvistică, absolvent al Academiei militare Imperială, şef al celulei patru a Sfintei în războiul pentru libertate; ce veşti despre Străin îmi aduci de la prea credincioşii mei oameni de ştiinţă?

Se părea că Împăratul era foarte bine informat, enumerarea datelor despre ea şi cunoaşterea motivului aparent pentru care se afla aici o lăsase fără grai şi fără suflare aproape.

-Luminăţia Ta, se pare că nu prea am foarte multe să vă spun, spuse Leila după ce-şi revenise din uimire, dar stăpânindu-şi bine teama că micul lor complot fusese descoperit, în minte gândurile învălmăşite că nu avea să-şi ducă la îndeplinire misiunea îi îngreunau oarecum cuvintele să iasă afară.

-Aşa cum aţi spus vin să vă informez că în sistemul nostru solar a apărut un corp ceresc, pe care l-am denumit Străinul, neavând nici o explicaţie pentru acest fenomen.

-Voi oamenii de ştiinţă daţi dovadă că nu prea aveţi imaginaţie. Străinul?

-Cred că numele a fost pus chiar de tatăl meu.

-Da, tată care nu a ştiut de existenţa ta se pare până astăzi, şi care s-a sinucis chiar înainte ca tu să părăseşti observatorul.

Exactitatea datelor Împăratului o descumpănii din nou, dar nu avea cum să dea înapoi, trebuind doar să spere că o minune se va întâmpla, şi o să reuşească să-şi ducă misiunea la îndeplinire.

-Ai avut îndrăzneala, să te prezinţi în faţa mea, Fiul Cerului, Cel Divin, fără să ai date mai complete decât le am eu, şi nici explicaţii!

-Iertare, Divinule, rosti Leila, dar tonalitatea era încărcată de sfidare.

-Te iert şi o să-ţi ofer o moarte uşoară, prin decapitare, dar după ce mă voi bucura de arta ta sexuală de care eşti înconjurată şi lăudată, cine ştie?,luaţi-o, examinaţi-o, pregătiţi-o şi duceţi-o apoi în harem, poate că dacă eşti atât de bună pe cât se spune o să scapi cu viaţă!

Fu ridicată de patru gealaţi ce păreau a fi eunucii haremului, fiind totuşi uşurată că până la urmă chiar dacă o să moară, o să-l infecteze pe Împărat cu otrava pe care o avea în corpul ei.

Cei patru o duseră şi o introduseră într-o cameră unde fu dezbrăcată şi legată de o masă, inspecţia şi dezinfectarea putând fi catalogate ca începutul unui film porno pentru publicul sado-maso.

Se părea că procesul de inspecţie şi dezinfectare care fusese ordonat de Împărat luase sfârşit, fiind lăsată răstignită pe aşa zisa masă de inspecţie, toţi torţionarii ei părăsind încăperea, care, cu siguranţă, privind la dotările ei putea să slujească la îndeplinirea dorinţelor bolnave ale oricărui sadic, lucru care îi confirma gândul că tot ceea ce suportase era de fapt un ritual, prin care să i se înfrângă voinţa, să fie umilită, şi pregătită pentru ceea ce avea să vină. Ghinionul Împăratului era că ei chiar îi făcuse plăcere prin tot ceea ce trecuse, opoziţia pe care o arătase fiind doar un joc de teatru pentru a-şi înşela, şi spera ea atrage şi mai mult adversarul, care se dovedea a fi foarte bine informat, întâlnirea cu Împăratul derutând-o şi descumpănind-o, dar gândul că Împăratul o să fie infectat o liniştea interior, sacrificiul ei aducând mai aproape de realizarea ţelului final pe rebeli, moartea Împăratului fiind unul din paşii pe care toate lumile cunoscute aflate sub umbrela Imperiului îl doreau pe drumul spre libertate. Spera ca analizele să nu scoată la iveală, otrava din corpul ei. Probabil mai avea maxim trei ore de trăit aşa că Împăratul ar fi făcut bine să-şi facă apariţia şi să-şi facă de cap cu ea. Dorinţa îi fu îndeplinită aproape în acelaşi timp cu gândul, pe una din intrările încăperii făcându-şi intrarea Împăratul, însoţit de două femei foarte frumoase şi doi bărbaţi la fel de frumoşi, toţi cinci fiind goi şi se pare pregătiţi ca să-şi ofere, şi să-i satisfacă Împăratului tot ceea ce îşi dorea cu privire la obiectul sexual care urma să fie ea. Spera ca să aibă şi ea partea ei de plăcere. Fără să vorbească, fiecare dintre cei veniţi începură să se ocupe de ea în special, ea şi Împăratul fiind în centrul atenţiei. Pierdu noţiunea timpului, care trecu în succesiunea durerii şi plăcerii pe care cei cinci i-o produceau, demonstrând profesionalism, şi că cei cinci nu erau la prima întreprindere de acest fel, supliciul sexual la care era supusă încheindu-se în momentul în care Împăratul termină în ea, posedarea ei, ca şi a altor condamnaţi, probabil producându-i Împăratului o satisfacţie pe care numai o minte bolnavă ca a unui violator putea să o aibă. Cei cinci o lăsară răstignită pe masa de inox, care servise la îndeplinirea dorinţelor Împăratului, printre uneltele sexuale şi de tortură care o aduseseră, de la suferinţă insuportabilă la extaz, şi invers.

Fără să-şi dea seama se trezi la capul ei cu Împăratul şezând pe un scaun şi privind la ea, aşteptând-o să-şi dea seama de prezenţa lui. Părea că nici nu trecuse înainte prin această cameră, fiind îmbrăcat, şi relaxat, măsurând-o cu privirea ca şi cum nu ar fi avut-o cu câteva minute înainte.

-Cum a fost Leila, te-ai simţit bine?

-Nu are rost să-ţi răspund la această întrebare, indiferent care ar fi răspunsul meu ţi-ar aduce satisfacţie, lucru pe care nu mai doresc să ţi-l ofer.

-Nu, te rog spune-mi dacă înainte de moarte ai fost satisfăcută? Văd că mi s-a ascultat ordinul şi trupul nu ţi-a fost mutilat prea mult.

-Vorbeşti ca şi cum nu ai fi participat la torturarea şi violarea mea.

-Nu am fost prezent, dar am urmărit tot ceea ce s-a petrecut cu tine.

Răsuflarea i se opri la auzul cuvintelor Împăratului. Oare o să moară degeaba?

-Dacă te întrebi acum dacă o să mori degeaba răspunsul este nu, dar nu pentru că eu o să mor, ci pentru că moartea ta o să mă ajute să identific pe opozanţii şi potenţial opozanţi, şi să-i înlătur din calea domniei mele. Joy Cretinul este porecla pe care chiar eu am lansat-o pe piaţă pentru a-mi înşela adversarii care nu sunt puţini, dar eu nu sunt deloc cum mă descrie porecla pe care mi-am dat-o. Sunt chiar opusul ei!

Nu putea să zică nimic fiind uimită şi disperată în acelaşi timp, la auzul veştii pe care Împăratul i-o dăduse.

-Mai ai vreo oră până otrava te va ucide în chinuri, semnele acestora trebuind să înceapă să le simţi, continuă Împăratul. Am să stau cu tine şi să te lămuresc cu privire la întregul joc din care ai fost şi tu o rotiţă.Vezi tu, Leila, pentru ca să eviţi un pericol, ca de exemplu, o revoltă împotriva ta, cel mai bun lucru este ca chiar tu să te afli la conducerea ei. Eu sunt cel care sunt creierul minciunii pentru care mori. Te asigur că moartea ta nu o să fie în zadar! Avem destul timp ca să te lămuresc cum stau lucrurile.

-O să încep să îţi povestesc despre părinţii mei. Tatăl meu, Dobitocul Suprem, nu era nici el aşa cum îl descria porecla. Singura asemănare dintre el şi un dobitoc era capacitatea care caracterizează unele animale de a se putea împerechea foarte repede după ce tocmai o făcuse. În rest a fost o minte strălucită, iar eu sper să-i calc pe urme. Pentru informarea ta şi eu sunt un astrofizician, nu atât de strălucit ca tine, dar cu capacitatea de a înţelege ceea ce îmi îndrugaţi voi fără ajutor. Pofta lui taică-meu pentru sex cu oricine, oriunde şi oricum a fost cea care l-a omorât. Este adevărat că moartea i-a venit din mâna lui maică-mea, şefa haremului, şi prima lui soţie, singurul motiv pentru care l-a omorât fiind gelozia. Tăierea organelor genitale a fost modul ei personal de a se răzbuna, dar lumea l-a perceput ca răzbunarea tuturor victimelor pe care înainte de a le omorî tatăl meu le viola indiferent de sex sau vârstă. Cred că acesta a fost cel de-al doilea lui defect. Nu sadismul sau cruzimea pentru care era vestit şi cunoscut. Iar primul lui defect a fost că a iubit-o nebuneşte pe maică-mea, Sfânta, cum îi ziceţi voi, care nu era deloc o sfântă, ea fiind de fapt capul tuturor răutăţilor. Taică-meu era doar un obsedat sexual. În schimb maică-mea era la fel de obsedată de sex, dar şi de putere, cât şi foarte sadică, pedepsele puse în practică de către soţul ei erau născocirile pe care mintea ei diabolică le visa. În momentul când a crezut că-şi pierde influenţa l-a omorât pe bătrân. Este ciudat cum se face că sunt atâtea minţi luminate în lumea noastră, dar niciuna nu s-a întrebat cum de a putut să ajungă cuţitul ucigaş în mâna sfintei voastre, dacă tatăl meu nu ar fi lăsat-o! Îmi dau seama după respiraţia ta sacadată că dezvăluirile mele te-au şocat puţin. Ori poate că otrava începe să-şi facă efectul. Otrava este extrasă din veninul furnicilor de zăpadă, aşa că poţi spune că ai parte de aceeaşi moarte groaznică ca şi sfânta ta. Pentru a te lămuri şi cu privire la asta trebuie să-ţi spun că eu nu am făcut decât să îndeplinesc porunca bolnavă a mamei mele de a lăsa-o să fie devorată de furnicile de zăpadă, iar toată tărăşenia să fie televizată. De ce a vrut asta habar nu am. În sadismul ei bolnav poate s-a gândit că chinul ei o să dea naştere la revolte, gândul la suferinţele cauzate producându-i probabil plăcere. Oricum se pare că cercetările pe care ea le-a făcut în timp ce-şi tortura victimele aşa cum a murit ea au dus-o la descoperirea că veninul furnicilor este o otravă puternică şi totodată un drog care produce femeilor orgasme care în final le omoară. Spasmele pe care toţi le-aţi văzut erau cele mai multe de plăcere, combinaţia dintre plăcere şi durere fiind pe măsura dorinţelor bolnave ale mamei mele. Credinţa voastră se bazează pe un fals, sfânta fiind de fapt capul răutăţilor. Chiar şi cele primele două minuni ale sfintei, legate de biletul în care se explica pentru moartea tatei a fost tot dorinţa mamei de a acţiona aşa Îmi pare rău pentru tine că o să mori degeaba din punctul tău de vedere. Dar moartea ta o să mă ajute să-i înlătur pe cei mai mulţi dintre cei care îmi vor răul. Singurul rău pe care mi l-ai pricinuit a fost doar pierderea unei sosii care este condamnată la moarte în câteva ore, trebuind astfel să-mi duc la capăt complotul meu împotriva complotiştilor. Îmi pare rău pentru tine, dar acum o să trebuiască să-ţi tai capul aşa cum am promis. Împăratul se ridică de pe scaunul de pe care privise cum Leila trece prin deznădejdea aflării unui alt adevăr şi plecă lăsând-o să-şi aştepte călăul. Nu aşteptă foarte mult!

 

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

fără ocupaţie şi realizări materiale şi profesionale,un pesimist optimist,care o duce rău bine de tot sau bine rău de tot(încă nu m-am decis),dar mă doresc un fel de ‘gigi contra’ la tot şi la toate,dar nu-mi reuşeşte prea bine nici treaba asta

Site-ul meu: http://opinia1.ro

10 comentarii la “Gunoierul”

  1. ufff :mrgreen: mi-a luat mai mult de-ora sa citesc!

  2. interesantă remarcă, dar nu asta era reacţia pe care o aşteptam. :lol:

  3. sigur asteptai o reactie de la mine? :-w

  4. cu riscul de a ma face de ras 8-O in acest capitol exista Gunoierul?

  5. aştept o reacţie de la oricine. în acest capitol gunoierul nu apare. o să apară la sfârşitul cărţii pe care sper să o public. :-D

  6. Aniela says:

    ce ar fi sa ma ajuti sa inteleg lumea ta :-D si sa dai cateva explemple de reactii;astept variabile cu a,b,c,d…..

  7. dacă ai citit cu greu ceea ce am scris înseamnă că ori talentul meu lasă de dorit, ori genul acesta de literatură nu ţi se pretează.mai poate fi şi varianta în care cele două sunt combinate, variantă care m-ar dezavantaja cel mai mult. cert este că mai am de muncă. ~X( .nici eu nu mă înţeleg. nici nevasta nu am reuşit să o fac să mă înţeleagă. crezi tu că dacă o să-ţi dau câteva variante o să reuşeşti tu? :twisted:

  8. Aniela says:

    -nu e vina ta ca eu citesc greu :-D am si probleme serioase cu vederea,dar nu e singurul motiv :)
    -chestia cu a ne simti „neinteles” o resimt multi,asa ca stai calm fiecare ducem crucea singuri
    -despre talentul tau habar n-am ce sa spun,sunt complet pe dinafara sa dau un verdict
    -eu voi trata materialul tau ca fictiune sau ceva abstract,desi e posibil ca din prisma ta sa reprezinti niste realitati obiective

    Imi amintesc ca in urma cu 2 ani mi am pus intrebarea:daca as scrie o carte cum ar arata titlul si ma obseda:”Ratacind printre morminte”dar cand am inceput sa concep primul capitol nu am reusit deloc sa leg cuvintele,deci pt mine esti un talent :))

  9. mulţumesc de apreciere. :-D

  10. în acest capitol gunoierul nu apare

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.