Vineri, 24 Noiembrie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Creaţia creaţilor

29.06.2017 ·Scris de: in Sci-Fi, Fantasy

lupta-John, vezi că te cheamă căpitanul la el!
-După ce auzi asta îşi ridică privirea din hârtiile de pe biroul pe care-l ocupa spre oficiul căpitanului de unde acesta îşi supraveghea ca o cloşcă secţia pe care o patrona, atunci când jaluzelele nu erau trase, lucru care nu se întâmpla şi acum, deci, nu prea ştia ce-l aştepta în încăperea patronată de mustăciosul lor căpitan,ultima imagine avută în minte fiind tot un cap care studia un vraf de hârti ca şi el, aşa că se ridică din scaunul pe care-l ocupa în spatele biroului aflat în faţa biroului de unde căpitanul îşi spraveghea secţia de poliţie, şi se îndreptă spre biroul acestuia în care intră după ce auzi aprobarea la bătaia în uşă pe care o deschise şi pătrunse în biroul pe care uşa îl despărţea de tumultul din secţia de poliţie 23A. După ce pătrunse în biroul căpitanului şi închise uşa pe care intrase zgomotul înfundat al secţiei de poliţie dispăru lăsând loc doar zgomotului făcut de respiraţia lui şi cea a căpitanului, precum şi a unei frumoase morena roşcate care ocupa unul din scaunele din birou stând picior peste picior, şi care-l duse cu gândul că cele mai reuşite exemplare ale speciei sunt corciturile,iar el ar vrea să vadă cum se manifestă exemplarul pe care-l admira într-o încleştare sexuală din care să facă şi el parte.
-John,ea este Felice, agentul desemnat de FBI pe care l-ai cerut să te ajute în rezolvarea cazurilor de crimă la care lucrai.
-Felice, el este John, detectivul care speram că o să mă înlocuiască, dar care se pare că o să rămână sergent în cadrul acestei secţii de poliţie până la pensie.
-Bună John, spuse Felice cu un glas care era cu totul în acordanţă cu ţinuta de model pe care el deja îl vedea răspunzându-i pozitiv la gândurile neortodoxe care le avea. Este o cerinţă cu totul ciudată să venim să acordăm ajutorul, de obicei noi venim neanuţaţi şi preluăm, şi rezolvăm cazurile.
– Acum, că am terminat cu prezentările, vă doresc succes în rezolvarea cazurilor de crimă care v-au adus împreună, le spuse mustăciosul lui căpitan, a cărui mână le arătă că discuţia lor s-a terminat, arătându-le uşa.
Fiind mai aproape de ea, John deschise uşa aşteptând-o pe Felice să iasă prima.
Apariţia de felină în secţia de poliţie a agentului FBI făcu ca zgomotul din aceasta să înceteze pe moment, toţi ochii, indiferent că aparţineau sau nu unor masculi îndreptându-se cu admiraţie,unii, sau cu invidie alţii spre silueta lui Felice.
Aceasta se îndreptă spre ieşirea din secţie conştientă de impactul avut urmărită la o distanţă suficientă de John pentru ca acesta să admire partenerul pe care FBI-ul i-l trimisese.
Felice străbătu liniştea secţiei de poliţie 23A unduindu-se conştientă şi de atracţia creată asupra masculilor, şi de invidia adiacentă a puţinelor persoane de acelaşi sex din secţia de poliţie respectivă.
În urma ei John nu ştia dacă să se bucure de un asemenea partener sau să fie speriat de el.
Felice ieşi din secţia de poliţie străbătând holul aglomerat de poliţiştii care-şi aduseseră prinşii din diferite cazuri la secţie, după care coborî scara care lega holul secţiei de poliţie cu strada. În urma ei John se ţinea la o distanţă care să nu-l încurce în a admira, dar să nu fie luat şi ca semn de insultă, ţinând cont că el o chemase aici.
-Deci, John, cred că-ţi place ceea ce vezi de mă tot cântăreşti din priviri, dar trebuie să-ţi spun că aspectul fizic nu este criteriul meu principal, chiar dacă nu-l neglijez de a mi se intra în chiloţi, iar tu deocamdată ai picat testul meu principal chemând FBI-ul în ajutor.
-Nu am să neg faptul că imaginaţia mea bogată te-a inclus în câteva scenarii în care eram personaje principale, dar în apărarea mea trebuie să spun că nu pentru rezolvarea cazurilor de crimă am apelat la FBI. Cred că mă duce încă mintea să rezolv un caz de crimă.
-Atunci de ce ai apelat la ştiinţa FBI-ului?
-Permite-mi să te invit la o cafea în barul de vizavi ca să te pun la curent, nu cu cazurile, sunt convins că ai citit deja dosarele trimise, ci cu teoria pe care mintea mea obscenă a putut să o aibă după ce am studiat cele trei crime pe care le cercetez.
-Ia-o înainte, spuse Felice, trecând în spatele lui şi urmându-l în traversarea străzii care despărţea secţia de poliţie de barul pe care poliţiştii îl frecventau.
-John intră în bar şi se îndreptă spre prima rezervă care era goală, unde se aşeză fără să-şi facă griji pentru Felice.
Intrarea acesteia în bar avu acelaşi efect ca şi apariţia ei în secţia de poliţie, tăcerea instalată fiind urmată de amiraţia şi invidia clientelei când aceasta se aşeză în partea opusă lui în rezerva pe care o ocupase, perdeaua care despărţea rezerva de bar făcând faţă asaltului privirilor care o însoţeau pe aceasta.
-Sunt gata să te ascult John.
-Ai găsit vreo conexiune între cele trei victime în dosarele pe care ţi le-am trimis?
-Drept să-ţi spun, cu toate că dosarele par bine făcute, nu am reuşit să găsesc nicio conexiune între victime.
-Dosarele sunt bine făcute, dar nu cred că în ele o să găseşti ceva care să-şi facă vreo legătură între victime. Toate trei au ocupaţii aparent banale, şi nu au vicii ascunse. Dar, eu fiind un pasionat de SF, citesc şi reviste care nu publică numai scriitori consacraţi. Aşa am descoperit că toţi trei sunt mici scriitori de SF.
-Da, şi?
-Acum dacă ne uităm la ce se întâmplă în lume, şi luăm în considerare că în mai puţin de un secol viziunile lui Jules Verne au devenit realitate, şi ceea ce a scris Frank Herbert în Dune, chiar se întâmplă sub ochii noştri, precum şi apariţia relativ în acelaşi timp a unor virusuri puternice precum HIV, Ebola, şi Zika, ca şi apariţia jocului Pokemon Go, am ajuns la concluzia că Pământul este sub atac, printre singurii care pot descoperi şi opune acestui atac fiind scriitorii de SF, imaginaţia lor fiind prima armă de apărare împotriva oricărui atac extraterestru. Aici intri tu în rol dacă vrei să mă ajuţi, având conexiunile necesare pentru a cere mai multe informaţii din exteriorul SUA la care eu nu am acces, şi care sper să nu-mi confirme teoria, la care sper că o să mă ajuţi să o infirmi.
-Până la urmă totuşi s-ar putea să accesez şi eu la punerea în practică a gândurilor tale legate de mine, mai ales că văd că fizicul e dublat şi de o minte care îmi place. De ce ai nevoie?
– Te rog, să faci rost de ocupaţiile secundare ale celor ucişi în ţările de unde poţi face tu rost. Dacă cei ucişi sunt scriitori de SF se poate ca teoria mea să aibă ceva sens.
– O să dureze puţin, dar nu e imposibil ceea ce ceri, şi sper să-ţi infirm teoria, iar în lipsă de altă pistă cred că o să merg şi eu pe a ta, şi deci, o să te ajut. Te caut eu şi îţi dau un răspuns.
-Mulţumesc, spuse John şi îi întinse o carte de vizită cu speranţa că o să fie folosită pentru mai mult decât telefonul anunţat, chiar dacă nu în aceeaşi noapte.

-Cum stăm ?se auzi vocea care prezida mica adunare.
-Cred că chiar dacă am început aplicarea măsurilor noastre pentru a ne întoarce la colonia de unde luam aurul monoatomic care ne prelungea viaţa, e puţin cam târziu, mai ales că creaţiile noastre au început să aibă descoperiri tehnologice, care ne pun în pericol planurile noastre de întoarcere.
-La ce te referi? Din câte ştiu noi am fost alungaţi de acolo nu de tehnologie, ci de puterea gândurilor celor pe care i-am creat pentru a ne sluji.
-Aceasta este problema cea mai mare. Progresul tehnologic îl putem compensa prin chiar descoperirile creaturilor noastre, dar puterea gândurilor acestora au dat naştere la o entitate care acum poate să lupte pentru ele, de aceste creaturi depinzând chiar existenţa ei, şi cu toată omogenizarea la care supuşii noştri o fac, nu putem să distrugem credinţa acestora că cineva îi iubeşte mai mult decât orice, credinţă întărită chiar de sacrificiul făcut de acea entitate pentru a salva ceea ce se dovedeşte până la urmă că le-am dat fiinţelor pe care le-am creat. Oricum, dacă reuşim să distrugem credinţa acestor creaturi populaţia este aproape sclavizată, şi este gata să fie transformată în nişte muncitori mult mai docili decât erau înainte.
-Şi cum putem distruge entitatea care stă în calea nemuririi noastre?
-Mă iertaţi Luminăţia voastră, dar nu cred că este posibil, şi o singură creatură dacă crede, îi alimentează viaţa, practic nu putem decât să-i slăbim forţa vitală distrugându-i adoratorii, prin forţa armelor altor creaturi, cărora li s-a dat o altă credinţă, şi atunci să atacăm şi să luăm în stăpânire ce-i al nostru, cu speranţa că şi cei care ne susţin o să dea naştere unei alte entităţi care alături de noi să o învingă pe cea care apără acum creaţiile noastre care i-au dat naştere. Problema este că ne-am înzestrat creaţiile nu numai cu puterea de a crea cu ajutorul minţii şi altceva în afară de lucruri cu care să ne scoată aurul monoatomic de care aveam nevoie, dar şi cu o imaginaţie care ne contracarează toate eforturile noastre de a anihila puterea creaţiilor noastre. Cel mai bun exemplu este scriitorul SF Frank Herbert care în cartea lui Dune a descris ceea ce încercăm să facem noi acum, ca şi ceea ce el spune că este mirodenie şi prelungeşte viaţa. Deja creaţiile noastre au descoperit beneficiile aurului monoatomic, şi cred că o să trebuiască să luptăm serios pentru el, nu numai cu entitatea pe care creaţiile noastre au creat-o prin credinţă. Mai mult, creaţiile noastre nu ne mai acordă nici beneficiul creării lor, acordând Entităţii pe care mintea lor a născut-o acest lucru, mai ales că aceasta s-a manifestat ca atare.
-Am înţeles care este problema noastră. Ce soluţii aveţi?
-Pentru înfrângerea Entităţii care apără planeta pe care o dorim, încurajăm o parte a populaţiei să creadă în altceva, impunându-şi cu forţa, propria viziune, şi sperăm că credinţa acestora o să dea naştere la o entitate care să o anihileze pe cea de care ne temem noi acum. Ei sunt ajutaţi şi de sclavii noştri care încet,încet reuşesc să transforme toată populaţia în dependenţi de dorinţe mărunte, dar care au o finalitate vizibilă imediată.În timp credem că o să fie forţată toată populaţia să renunţe la credinţa în Entitatea care îi apără slăbind-o, moment în care putem să atacăm. Mai avem o problemă cu populaţia indigenă, din rândul acestora apărând persoane care prin imaginaţie pot să dea naştere la mijloacele care să ne zădărnicească toate eforturile. Am început să-i eliminăm pe rând pe cei care pot să facă acest lucru, dar nu putem să o facem brusc şi total, acest lucru ducând la concluzia că Pământul e sub atac. Ne temem că deja s-a ajuns la această concluzie de cineva. O să-i eliminăm,sperăm că înainte de a-şi fi anunţat concluziile.
Telefonul îi sună, iar vocea pe care aştepta să o audă de când o întâlnise pe posesoare îi spuse să se îmbrace la costum că vine să-l ia să-l ducă la o întâlnire cu persoane de nivel înalt, lucru pe care-l execută fără să întrebe mai mult. După ce se puse la patru ace plăcându-i şi lui imaginea proprie pe care o văzu în oglindă, părăsi locuinţa şi se urcă în maşina cu care Felice venise să-l ia.
-Am făcut rost de datele pe care le-ai cerut, şi le-am prezentat şefilor împreună cu teoria ta. Din păcate şi ei, şi eu am ajuns la aceeaşi concluzie ca şi tine, că suntem sub atac, iar acum Consiliul de Securitate vrea să-l întâlnească pe cel de la care a pornit această teorie. De ce eşti aşa îngândurat? E bine că ai spus teoria mea şi la alţii, astfel umanitatea are o şansă în plus de supravieţuire, dar mă tem că noi doi suntem în pericol de moarte.
-De ce?
-Eu dacă aş fi în locul celor care ne atacă i-aş elimina fizic pe cei care stau în calea planurilor mele.
Răspunsul i se pierdu în explozia maşinii în care îşi găsiră amândoi sfârşitul.

Spuneţi-mi că aţi rezolvat ceva.
-Luminăţia ta ne cerem iertare, dar omenirea e pusă în gardă la fel ca şi Entitatea căreia i-au dat naştere şi nu poate dispărea decât împreună cu planeta pe care o râvnim, iar acest lucru o să facă şi mai grea cucerirea acestei planete.
-Nu trebuie să disperăm, creaţiile noastre sunt pline de dorinţe care poate să ducă şi la distrugerea acestei Entităţi. Problema noastră este că creaţiile noastre au o imaginaţie la fel de puternică precum şi iubirea pe care le-o poartă Entitatea pe care au născut-o din frică, iubirea Acesteia transformându-le frica în iubire, iar acest lucru nu poate să fie distrus pe căile pe care le cunoaştem noi!
-Poate că ar trebui să începem să credem şi noi ca să avem parte de nemurire, că de aurul monoatomic nu o să mai avem parte ca să ne prelungească viaţa, iar moartea este singurul zeu pe care-l cunoaştem. Poate e timpul să învăţăm de la creaturile noastre, că numai credinţa duce la nemurire!

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

fără ocupaţie şi realizări materiale şi profesionale,un pesimist optimist,care o duce rău bine de tot sau bine rău de tot(încă nu m-am decis),dar mă doresc un fel de ‘gigi contra’ la tot şi la toate,dar nu-mi reuşeşte prea bine nici treaba asta

Site-ul meu: http://opinia1.ro

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.