Vineri, 24 Noiembrie 2017

Opinia Opinia ta contează! Fă-o cunoscută!

stiri interne
stiri interne

Aşteptându-te pe tine!

05.02.2013 ·Scris de: in Poezii

Am aşteptat clipa

în care vei fi fost lângă mine

să-ţi simt răsuflarea sacadată

intens pătrunzătoare

aproape de trupul meu răsfirat

sub cearşaful primitor dar umed

de plăcerea eliberată

din simţurile abia trezite

culese de pe vraja apuselor ere.

 

Ţineam strâns la pieptul meu

formă fictivă a corpului tău

plăsmuită din buze, braţe şi degete

spălate în vâltoarea năucitoare

a gurilor noastre arse de patimă

pe acordurile fine

ale aceluiaşi tangou.

 

Ce stare minunată m-a cuprins!

Nici nu mai ştiu cum somnul

şi-a lăsat urma lui necruţătoare

printre genele mele.

Am tresărit mereu

la fiecare foşnet de lună

gândind că e momentul să apari

cu paşii tăi domoli

prin zborul incandescent

ce uneşte nesfârşitele dimensiuni paralele

aducând cu tine o frântură

din ploaia încă nepercepută în zori.

 

Nu am dormit mai mult de o secundă

dar a fost destul

să simt chiar şi aşa

că ai trecut şi mi-ai sărutat buzele roşii

de fierbinţeala flacărilor adunate

din adâncurile fiinţei mele

lipsite de agnosticism.

 

M-am trezit cu un gol insaţiabil

căutând o belvedere

de pe care să pot privi

cât mai departe în zare

după seducătorul meu rabulist

ronţăind inconştient

dar cu inima uşoară,

ciocolata amară

adunată de lângă cana

uitată de tine.

http://www.youtube.com/watch?v=uTeBK6V7x7k

Daca ai gasit acest articol interesant, trimite-l si unui prieten
Friend Email
Enter your message


Despre autor:

Un personaj care se descoperă cu fiecare zi ce trece, căutând magia în fiecare lucru, sentiment, stare, cautându-şi în acelaşi timp locul pe această scenă grandioasă, numită viaţă.

11 comentarii la “Aşteptându-te pe tine!”

  1. rabulíst, rabulíşti, s.m. (înv.) persoană care ştie să interpreteze legile în favoarea sa, utilizând tertipuri.- conform DEX online
    Descrii foarte bine starile emotionale, te fac sa te transpui acolo,asta imi place.
    De asemenea scrii fara frica, liber, si asta imi place. Parerea mea este din nou, tot legata de cuvintele rare. Mi se pare ca intrerup frumusetea poeziei. As fi gasit interesanta o forma ” poetica” a cuvantului „rabulist „de exemplu.
    Insa e doar un punct de vedere, si te rog trateaza-l ca atare.

  2. Virginia says:

    De ce ar exista comentariile, daca nu si pentru critici?
    Ei, da! Ma incanta interesul si opinia ta, in maniera in care ai facut-o deja, la fel cum si mie imi place sa scriu.
    Cand utilizez cuvintele “rare”, asa cum le denumesti tu, sa nu te indoiesti ca nu stiu explicatia lor, conform DEX. Acel cuvant, e cel pe care l-am dorit acolo unde e si menirea lui nu e una intamplatoare, ci e cel care reuseste sa il defineasca cel mai bine, pe cel pe care “il asteptam”. Poemul in sine releva starea mea, dar actiunea nefiind una reala. E un amestec intre realitatea in care imi scald ravnele si realitatea pe care o doresc.
    Respect orice punct de vedere, chiar daca se intampla sa nu fiu de acord.
    Multumiri!

  3. De curiozitate, am vorbit cu mai multi prieteni. „Ai auzit de cuvantul rabulist?” i-am intrebat. Unul singur a spus ca a auzit dar nu prea stia sa spuna la ce se refera.
    Dar nu asta e problema.
    Eu vorbesc de impresia pe care a lasat-o asupra mea. E ca si atunci cand citesti ceva captivant, de care esti absorbit complet ,cum spuneai tu : „Imi scaldam ravnele si relaitatea pe care o doream ” si… dintr-o data suna telefonul. Sau ceva imi distrage atentia in mod inutil. Asta a fost impresia pe care am avut-o.
    De exemplu: primele 3 strofe sunt scrise admirabil , dar in ultima parte a strofei a 4 deja folosesti un cuvant greu „agnosticism”.
    Sa nu razi de mine , crezand ca nu stiu ce inseamna, da?
    Imi imaginez ca la descrierea frumoasa de dinainte ai vrut sa faci un fel de „contrast” .(cearsafuri umede -agnosticism) desigur fiecare in contextul lor.
    Cand citesc ceva de valoare nu vreau sa fiu „trezit” din reverie de nimic. Trebuie sa fiu in acea stare, si sa raman acolo pana la sfarsit.
    Poate vei spune , ca asta depinde si de cititor, si asa este!
    Insa, iti plac prajiturile?
    Oricat de bune ar fi , daca gasesti samburi de cirese in ele, nu depinde de tine , doar pentru ca le „degusti”, nu?
    S-ar putea ca alta sa fie problema.Poezia sa fie doar pentru tine, nu pentru altii.
    Insa a nimerit aici, la mine in „farfurioara” :)
    Voi pune „samburii” in servetel ,discret, nu imi mai aduc aminte de ei, si multumesc pentru „prajitura”.Pana la urma asta conteaza cu adevarat. Sincer , e o poezie foarte bine scrisa.

  4. Virginia says:

    Farfurioara ta, s-a umplut de prajitura mea! Ai gasit-o unde am lasat-o si e pentru toti cei care vor sa o guste!
    Nu, nu este doar pentru mine! Eu doar am preparat-o!
    Te-a ademenit structura ei, ingredientele ti-au fost pe plac? Ei si ce daca, uneori mai scapam si cate un sambure? Se intampla ca el, chiar daca asa cum spui, ne intrerupe putin din reverie, e semn ca daca trecem de acesta, ne dam seama cu adevarat de valoarea intregii prajituri.
    Gusturile nu ne inseala, chiar daca sunt stropite cu nuante acide, compozitia fiind neomogenizata complet.
    In schimb, eu am gasit o felie de tort plina cu crema care m-a poftit, vazandu-i aspectul rumen, bine crescut, sa o gust cu mare pofta, savurand fiecare bucatica, descoperind putin cate putin, ca e un amestec fin de frisca preluata din “coca” mea, inca aburind.
    Pe masura ce am inceput sa o mestesc (asa cum ai facut si tu), am simtit cum papilele mele gustative, se incanta cu gustul dulce-acrisor al cuvintelor confiate, presarate prin masa gelatinoasa compacta.
    Te poftesc sa gusti si din urmatoarele “dulciuri” preparate de mine, pentru tine sau pentru oricine crede ca tentatia nu e un lucru de neglijat.
    Pana atunci, mi-am permis sa iti las curat servetelul, indepartand samburii cu grija in cosul uitarii, mi-am sters si gura cu el si ti-l intind si tie, pentru ca din graba ai uitat sa o faci, si ti-au mai ramas cateva urme, in coltul stang al gurii.
    Daca suprafata lui este afectata considerabil, arunca-l dar tine aproape pachetul! S-ar putea sa mai ai nevoie de inca unul!
    Sa-ti fie de bine! Multumesc! :)

  5. Cine poate rezista „tentatiei”? :)
    Cand toate simturile sunt intinse la extrem si apoi converg intr-un singur punct: al „placerii” nu are rost intrebarea: „Ce gust a avut?”
    Gustul devine insusi „sensul” trairii.
    Ca sa fiu mai „plastic” ,unora le plac senzatiile tari , si atunci se arunca in gol de la inaltime , legati cu o coarda elastica .
    Senzatiile, trairile din timpul sariturii sunt TOTUL.Nimic nu mai are valoare, sau isi pierde valoarea daca ar exista ceva.
    Asta as fi vrut sa simt cand ma „delectez” cu ceva bun…
    Ai si tu un pic de frisca pe buze.Vrei servetel? :)

  6. Nu, mulţumesc!
    Nu o lua ca pe un refuz! Eşti foarte amabil, dar îndrăznesc să îmi folosesc limba. E un gest care poate nu o să îţi placă, dar ce să-i faci? E mai incitant aşa şi nu doresc ca din cauza mea, să spui apoi că ţi-ai irosit şerveţelele, oferindumi-le mie.
    Cu fiecare nouă “reţeta” introdusă, dornic să descoperi trăirea şi sensul ei, vei constata că vei avea nevoie, chiar dacă te vei “delecta” cu bunătatea pe care o cauţi.
    Acum că eşti cu “burta plină” poţi spune că nu ţi-a fost chiar pe placul inimii tale, dar e mai bine decât dacă ai fi procedat ca şi vulpea înfometată, care spre dezamăgirea ei nu a putut ajunge la strugurii râvniţi.
    Ţine-l deci aproape! Cu multumiri…

  7. N-am afirmat ca servetelul ar fi singura varianta.:)
    Si nici ca as fi „bunul samaritean” :)
    Dar „gestul” pe care tocmai l-ai descris ca ” un gest care poate nu o să îţi placă” face parte din procesul de „delectare”. E o continuare daca vrei ,a trairilor, a senzatiilor transmise de experienta prin care treci. Face parte din CLIPA , secunda aceea speciala , care nu are sfarsit.
    („Am aşteptat clipa/în care vei fi fost lângă mine” ) (Nu am dormit mai mult de o secundă/dar a fost destul )
    Dar ai dreptate, este usor sa vorbesti cu „burtica plina” . Recunosc ca sunt un „rabulist” si nu m-am multumit doar sa „ajung la struguri” :)
    Am intins mana sa culeg „strugurii ravniti” si ce crezi?…
    „Ce stare minunată m-a cuprins!/Nici nu mai ştiu cum „Visul”
    şi-a lăsat urma lui necruţătoare/printre genele mele.”
    Mi-am permis sa modific ca sa descriu mai bine „starea” mea. :)
    Sigur… e de la „struguri” :) Dar cine poate „contrazice ” fericirea?

  8. ce frumos

  9. mikaela says:

    super

  10. roxana92 says:

    =D> =D>

  11. roxana92 says:

    :-x

Comentaţi

~X( ~O) x( o:) ^:)^ [-X [-O< I-) >:p >:d< >-) =P~ =D> =; =(( ;;) :wink: :twisted: :roll: :oops: :mrgreen: :lol: :idea: :hi5: :evil: :cry: :arrow: :^o :D/ :?: :-| :-x :-w :-ss :-s :-q :-o :-c :-P :-L :-D :-@ :-?? :-? :-> :-< :-$ :- :* :)>- :)) :) :(|) :( :!: 8-O 8-> 8) (:|

 

Pentru a semna petitia trebuie sa va logati

Daca sunteti utilizator inregistrat va puteti loga in zona Acces

Daca nu sunteti inregistrat va puteti crea un cont aici.